marți, 18 decembrie 2007

Puterea scopului



Nu imi dau seama prea bine cum au reusit atatea biserici evanghelice sa supravietuiasca ani la rand fara sa aiba alt scop decat intalnirea de la biserica de peste saptamana si de duminica. E adevarat ca in fiecare biserica au fost totdeauna si cativa vizionari care doreau sa faca mai mult de atat, si cred ca ei au fost cei ce au salvat bisericile. Insa ei au fost cei prigoniti de proprii lor frati, chemati la comitete, avertizati sa nu se creada ei mai altfel ca oricum biserica are liderii ei care vegheaza ca lucrurile sa mearga bine. Lucrarea lor a fost de cele mai multe ori criticata si a continuat "underground" oarecum. Pentru unele biserici tot ce putea face un om, singurul scop pe care si-l putea propune, era sa se pastreze sfant ca sa ajunga in cer, si sa zica poezii, sa cante cantece, si sa predice. Altceva nu se prea facea prin biserici. Daca nu aveai memorie sa inveti poezii si sa stii sa reciti, daca nu aveai loc pe la amvon (chiar si in cazul in care puteai tine o predica) sau nu aveai voce sa canti in cor sau solo, erai pe dinafara, pentru ca altceva nu era promovat, nu era sustinut si imbratisat in biserici. Acum lucrurile s-au mai schimbat pe ici pe colo, si tinerii au inceput sa viseze la ce fratii mai in varsta "nici nu au visat", au inceput sa aiba viziune si sa lucreze in diferite arii si domenii ale slujirii. In muzica, de exemplu, poti canta mai multe stiluri, poti adopta stilul care ti se potriveste. Arta, alta decat cea muzicala, poetica si oratorica, nici nu a fost atinsa in anii trecuti. Acum avem pictori care slujesc Cuvantul cu penelul, avem actori care joaca in drame, pantomime, scenete, coregrafie, film chiar. Avem si intelectuali care ajuta copiii din oras sa invete carte si sa devina oameni, dar nu numai atat ci si oameni ai imparatiei. Avem oameni de afaceri care fac bani multi si care finanteaza Imparatia Lui Dumnezeu si arata lumii cum e sa fii un patron crestin. Avem oameni care infiaza copii si ii cresc in teama de Domnul si le ofera sansa sa zica cuiva mama si tata. Avem oameni care merg la inchisori si vorbesc cu osanditii acestei lumi redandu-le libertatea chiar dincolo de gratii... "am fost la inchisoare si ati fost pe la Mine", "am fost sarac, flamand si dezbracat si ati avut grija de Mine". Ma gandesc acum, in prag de Craciun, la faptul ca Isus, Regele Universului, Fiul Celui Preainalt, a trebuit sa fuga in Egipt, sa se ascunda de mania unui om, si in fuga lui a fost dus de doi oameni, Iosif si Maria, care si-au asumat grija Lui. M-i se pare asa de interesant... Dumnezeu se facuse un bebe mic, fara aparare, fara nici o putere, care trebuia hranit la san, schimbat de scutece (!!) si protejat de niste oameni. Nu ne vorbeste asta despre faptul ca Lui ii place, se desfateaza, iubeste sa fie iubit si slujit de oameni? Vorbeam despre scop totusi, si acesta este scopul: sa fii robul lui, dar si mama si tata pentru El, prieten si vecin de treaba, frate si sora. Sa il iubesti si sa il slujesti cu pretul vietii tale. Acesta este cu adevarat un scop pentru care merita sa mori. Acum acest scop trebuie sa il ai in inima, sa il simti, nu e suficient sa il auzi. Trebuie sa faca parte din tine, sa reverbereze in toata fiinta ta. Atunci vei fi un om fericit. That's it!

sâmbătă, 3 noiembrie 2007

06. Forgive Me

Group 1 Crew
by Group 1 Crew

Lyrics:
Father, I’m going through some heavy things
It seems like this world ain’t getting any better
The more we try to get closer to You
The farther we run from Your throne

I’ve spent so many nights wonderin’ when will it end
When will the day come when happiness begins
I’m running the race but it seems too hard to win
I’m sick of mourning my stomach is throwing up in the morning

I’m calling for help and watching it melt away
My heart’s been put on display and put away
In many ways, many times I told myself it was ok
And anger was the price that was paid
While these faded dreams just screamed to bring them home

The burden was too heavy I kept running from the throne
I can’t take it any longer
I can taste my spirit hunger
God please help me get home

Chorus:
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left, Lord please
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left

I’ve come to terms that I’m burning both sides of the rope
And I’m hoping that self-control would kick in before I’m choking off
The sin that be destroying every fiber I got
I need the Lord in every way I’ll never make it I’m not
Going back to the way I was before Christ in my life
I couldn’t do it I would lose it there’s no point to the fight
And I’m writing this song, for the people who don’t belong
I pray away the pain you feel from all the things that went wrong
Inside a life that’s filled with anger and disappointment
Cause daddy treated you weaker than all of the other kids
It’s annoying and I feel for all of you who wanna give up
You feel stuck I feel the same way Lord help us stay up
You couldn’t pay me to abandon the idea of true hope
That I could make it through this life into a place where there’s no crying
I’m dying to find You with open arms when I go
Knowing You love me and You waiting to give rest to my soul

Lord I don't know what I'm struggling for
There’s go to be more
Than this life I know
But still I’m here fighting to never give up
I find strength in Your love
And You will see me through

Behind the Song:
"This song was birthed after a deep time of prayer in which we discovered the need for understanding how God viewed us in the light of his forgiveness. So many times as humans we like to place humanistic qualities on God simply because we can’t comprehend how He can love such unlovable creatures…and yet He still does. This song gives every listener the courage to believe that with God, it’s never too late to be forgiven. When you embrace this grace He’s made available to us, there’s nothing you ever need to fear. No valley in your life is permanent…" - Group 1 Crew | | | |

vineri, 2 noiembrie 2007

Mai este timp pentru pasi mici?

Cand lucrurile merg rau intr-o organizatie oamenii migreaza spre altele mai prospere, sau catre ceva nou. Odata cu trecerea timpului intr-o organizatie se pot intampla doua lucruri: ori evolueaza si creste ori imbatraneste si devine ineficienta prin neadaptare. Biserica este in aceeasi situatie, aici vorbind despre biserica ortodoxa, penticostala ori de alta culoare. Comunistii ne-au tinut uniti chiar daca nu ne-a placut insa acum cand avem libertate, unii prefera sa paraseasca oragnizatiile vechi si sa intemeieze altele noi. Este de inteles, insa exista si varianta a doua cand poti ramane in interior si sa incerci sa schimbi ceva. Pretul este mare si putini sunt cei ce fac acest sacrificiu. Sa renunti la confortul de a face ceva complet nou sau de a o lua de la "0" este un sacrificiu. Insa intrebarea mea ar fi SE MERITA? Ar putea cineva schimba ceva in Biserica Ortodoxa? Sa o inoiasca fara vrerea ei? Ar putea cineva schimba ceva intr-o alta organizatie bisericeasca ce are deja vro 80-90 de ani de existenta? Mai este timp pentru a face toti pasii aceia mici si necesari pentru schimbare? Astept parerea ta care ai citit...

luni, 3 septembrie 2007

Saviour king (Rege salvator)

Da, este vorba despre Isus. Isaia 42:7 spune despre Robul Domnului ca El va scoate "din temnita pe cei legati, din prinsoare pe cei e locuiesc in intunerec". Ma gandesc insa daca astazi mai are pe cine scoate din temnita. Ne uitam in jurul nostru si vedem o lume pentru care entertainmentul este totul. Sunt lipiti de televizor si pentru ei show-urile, party-urile sunt totul. Par asa de fericiti cand te uiti la ei. Desi biblia numeste desfrau ceea ce fac ei, si ii numeste prizonieri in intunerec, ma gandesc daca ar vrea sa fie eliberati. Bineinteles ca ei nu stiu ce inseamna libertate pentru ca de prea multa vreme sunt in captivitate si confunda viata adevarata cu traiul in inchisoare. N-au vazut lumina zilei niciodata... Ma intreb totusi cum ii vedem noi, cei ce suntem liberi. Noi, cei ce am vazut lumina, pe Hristos, cum ii vedem pe ei. Suntem satui de libertate, si avem impresia ca viata ce o duc ei e mai buna. Am vrea sa facem ce fac ei, insa fara a ne pierde libertatea. Nu se poate. Cine traieste in pacat este rob lucrului de care este stapanit. Isus traieste si El inca elibereaza. Si pe noi si pe ei. Trebuie doar sa iubim lumina si sa uram intunerecul. ISUS ESTE LUMINA LUMII. SI TU SI EU SUNTEM LUMINA LUMII(daca EL traieste in noi. AMEN

vineri, 31 august 2007

Cand pornografia ataca...

Se ascunde Dumnezeu?

Relatia cu Dumnezeu este posibila! Totusi asa de putini il gasesc pe El. Oare de ce? Matei 6:6 spune: "Ci tu, cind te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati." Dumnezeu este Tatal nostru, insa El este de gasit in ascuns, sau in secret. Trebuie cautat. "cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L cata vreme este aproape". In secret, in ascuns, acolo se gaseste El, insa lumea din jurul nostru face atata galagie, ne tine ocupati in asa masura incat sa nu mai mergem in secret, sa nu mai avem intimitate. Nu-i asa ca tanjim dupa camaruta in care sa fim doar noi si EL? Incuie-ti usa! Asta poate insemna: inchide-ti telefonul, nu? Inchide-ti mess-ul, nu? Yeah, right!

miercuri, 29 august 2007

Tot tarani am ramas

Nu va speriati - mai ales voi astia tineri ce nu ati pus mana pe sapa niciodata - si nu o luati in sens negativ. E bine sa fim tarani si Biblia ne spune ca toti suntem tarani intr-un fel, adica toti ne ocupam cu semanatul si cu recoltatul. In Galateni ni se spune ca "ceea ce seamana omul, aceea va si recolta". Daca seamana cineva in natura lui pacatoasa, in firea pamanteasca... va recolta ceva ce acest "pamant" produce, si anume "putrezirea". Adica pamantul nu-i de calitate si tot ce iasa din el este putred, stricat si pute. Daca, insa, semanam in Duhul Sfant, atunci recoltam din Duhul VIATA.Deci tot ce facem noi este o samanta, buna sau rea, semanata intr-un pamant bun sau rau. Sa nu credem cumva ca facem un anume lucru si el este fara importanta, sau spunem ceva si nu conteaza. Vom da socoteala si de fiecare cuvant rostit vreodata, sau de fiecare privire, etc. Daca acum recoltam ceva ce nu ne place, inseamna ca am semanat o samanta asemanatoare cu recolta. Semeni un gand - recoltezi o fapta; semeni o fapta - recoltezi un obicei; semeni un obicei - recoltezi un caracter si un destin. Faceti rost de o samanta buna si puneti-o intr-un pamant bun. Fii un taran de taran.

miercuri, 1 august 2007

Garbage in... garbage out

Acesta este principiul dupa care functioneaza computerele: ce introduci, aceea si scoti. Acesta este principiul dupa care functioneaza si omul. Isus a spus ca omul scoate ceea ce are in inima, bune sau rele, inima fiind asemanata cu o vistierie, un depozit in care punem ceeea ce are valoare pentru noi. Nu ar fi de ras ca cineva sa isi construiasca un depozit blindat, bine pazit de gardieni, si sa puna in el conserve goale, sticle goale de plastic (chiar si pline cu coke tot ar fi de ras), caiete vechi si reviste citite de ani de zile, ziare ingalbenie cu Ceausescu, si alte lucruri fara valoare, sau chiar gunoaie? Toti ar zice ca omul are o problema la "mansarda". Inima noastra este un astfel de depozit si de foarte multe ori ne asemanam cu omul descris deasupra. Strangem in inima noastra lucruri fara pret, de nimic sau chiar gunoaie ale acestei lumi, si ceea ce dam afara este bineinteles ceea ce am pus inauntru. Insa daca strangem lucruri de valoare, vom da din noi stiinta si intelepciune. Asa mi-ar place sa vorbim in asa fel incat cei de lana noi sa zica: Men, ce zice omul acesta ar trebui scris intr-o carte, ca sa auda si altii. Dar daca nu pui intelepciune in inima nu ai de unde sa o scoti... Intelepciunea inca mai sta pe ulite si mai striga: "Cine-i prost sa vina la mine!" Nu trebuie sa ne fie frica de ea, de intelepciune si nici rusine ca suntem prosti. Ea nu ne va zice la nimeni ca am cautat-o si am ajuns la ea cu inima plina de mizerii si capul plin de prostie. Ea ne va lua langa ea si ne va invata tot ce stie fara sa ne judece. Si prietenii vor vedea schimbarea, Dumnezeu se va bucura iar noi vom fi oameni impliniti.

joi, 19 iulie 2007

Ligheanul cu apa...

.......Un condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru omor, l-a dat in judecata pe Dumnezeu, domiciliat in cer, pentru inselaciune, tainuire, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta. El pretinde ca, prin botezul primit la biserica ortodoxa, e ca si cum s-ar fi facut un contract de indepartare a diavolului si de ferire de necazuri. "Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor si promisiunii ca voi scapa de necazuri si voi avea o viata mai buna", se arata in plangerea semnata de puscarias. Doamne mare e gradina TA...
12-07-2007 | presaonline.com
asa ca ar fi bine sa nu mai prosteasca unii populatia ca diavolul ar fugi asa de un lighean cu apa... la botez.

joi, 28 iunie 2007

Doar Hristos... si El rastignit

Pana acum cativa ani am crezut ca noi, pocaitii romani, suntem centrul universului, si ca pocainta e numai asa cum o stim noi aici pe plaiurile mioritice. Acum in era internetului, cand lumea ne vine aproape... oups, nu suntem singuri! Putem vedea pe internet tot felul de inregistrari video de pe la biserici din toata lumea. Mai multe feluri de inchinare, mai multe feluri de a predica, mai multe feluri de a te imbraca, etc. Cum sa reactionam in fata acestor realitati? Nu suntem noi singurii drepti. Dar ne este greu sa acceptam de cele mai multe ori. Cineva scria in cartea de oaspeti (sic!) a site-ului penticostal Flacara inchinarii, ca singura biserica ce se poate numi biserica este cea ortodoxa. Unde ne mai este modestia? Unii ar zice ca numai penticostalii sunt buni. Altii ca numai crestinii dupa evanghelie, altii baptistii, s.a.m.d.p. Eu cred ca ceea ce este cel mai important este sa il cunosti pe Hristos si pe El rastignit. Crestinismul sta in Hristos si in jertfa Lui. Toti cei ce au fost spalati in sangele Mielului, sunt mantuiti. Oare cate generatii vor trebui sa ne schimbam mentalitatea comunista, care spune ca trebuie sa fim toti la fel? Ne trebuie smerenie, umilinta, intelepciune. Dumnezeu sa ne-o dea.

marți, 26 iunie 2007

"Vegheati... Eu vin curand" Isus Hristos

Populatia cerului

Pornesc de la premisa ca toti care suntem crestini asteptam promisiunea Lui Isus ca intr-o zi vom capata de mostenire CERUL. Interesant, nu? Oferta Lui Dumnezeu este pe masura marimii Lui. Cine mai poate oferi cerul de mostenire? Si totusi, El nu il da tuturor. Ci numai celor ce sunt curatiti de pacatele lor si a caror viata a cunoscut asemanarea cu Hristos. Nimic murdar si spurcat nu va intra acolo. Cerul va fi un loc in care "va locui neprihanirea", sfintenia. Va fi un loc in care bucuria si fericirea va fi in Duhul Sfant si in prezenta Lui Isus. Acolo va fi pace. Acum, trag o concluzie logica, si anume: celor ce nu le place neprihanirea, adevarul, pacea, sfintenia, prezenta Domnului, nu au ce cauta in cer. Ma gandesc ca nu le va placea acolo. Daca aici pe pamant iti place minciuna, inselatoria, certurile, scandalurile, pacatul, atunci ce transformare va trebui sa se faca in tine, fara voia ta, ca sa iti placa exact contrariul in cer?? Transformarea se face aici, in duhul mintii noastre. Aici si acum, nu acolo si atunci. Si cu voia noastra neaparat. Cerul nu va fi un loc al intarziatilor, care, cand vad pamantul ca le fuge de sub picioare, la propriu, doresc cu ardoare o schimbare in asemanare cu Isus. Nu, nu, nu. Este un loc al celor ce aici, acum, cat timp au trait, au dorit cu ardoare schimbarea, si ea s-a realizat in parte. Este un loc al celor ce au agonizat in ruga inaintea Domnului pentru mai mult din chipul Lui in ei. Este un loc al celor ce nu au renuntat sa mai spere ca azi vor fi mai asemanatori cu Hristos decat ieri si maine mai mult decat azi, chiar daca stiu ca perfectiunea o vor avea doar in cer. Totusi ei spera la perfectiune de aici inca. Este un loc al celor ce iubesc pe Dumnezeu, si fiecare pacat, vorba necugetata, sau atitudine nepotrivita produce o rana in inima lor, pentru ca stiu cine este El si ce doreste El. Ei nu sunt crestini cu numele. Pentru ei fatada conteaza mai putin. Ei doresc si se straduiesc sa fie ca Domnul Isus, desi stiu ca nu asta ii va duce in cer, ci harul doar, har ce le va fi dat la venirea Lui.
Cum iti place sa umbli cu Isus AICI? Te intereseaza ce vrea El de la tine? Sau nu? Daca aici nu iubesti umblarea cu El si in El, daca viata ta nu este inchinata Lui, atunci Dumnezeu nu te va deranja sa te duca in cer, unde este exact opusul a ceea ce ai fost si ai cautat pe pamant. Amin

joi, 21 iunie 2007

Hotul caruia ii e frica de furat

Azi ma gandeam ca e foarte adevarat proverbul acela care zice ca "tot hotului ii e frica de furat", si asta din cauza experientei, desigur. Avem si noi astfel de specimene care traiesc prin biserici, si spun bine biserici pentru ca ei nu au o biserica in care sa fie membri stabili, si nenorocesc chipul lui Hristos, pe care oamenii il privesc. Asta suntem noi crestinii: o priveliste pentru lume. Ma intreb ce imprastiem in jurul nostru: mireasma sau... miasma!? Ar vrea sa stea oamenii linga noi pentru ca "miroase" a Dumnezeu, sau ar lua-o la fuga, pentru ca miroase a mortaciune? Si, pacatele au mirosul lor caracteristic de moarte. E adevarat ca ei vorbesc despre "pacatul din biserica", despre "cararile vechi", despre "pastorul care minte cu nerusinare o biserica intreaga" etc... insa nu iti doresc sa ai de a face cu ei. Si-au facut o profesie din a "apara adevarul", insa ei sunt departe de a trai in adevar. Daca te opresti la cuvinte, vei zice ca sunt oameni ai Lui Dumnezeu, insa daca venim la fapte nu putem recunoaste mai nimic din ceea ce inseamna a fi ca Hristos. Ce ar face Hristos in locul meu? Buna intrebare. Ar minti? Nu si-ar tine cuvantul? Norocul nostru este ca El nu minte si nu face sa nu isi tina promisiunile. Ce s-ar intampla cu noi daca am avea un Dumnezeu care ar avea naravul asta sa minta? Ar fi vai si amar de noi. Nu am fi siguri ca mergem in cer. Daca siguranta noastra de a mosteni vreo binecuvantare ar depinde de toanele Lui Dumnezeu, ne-am lasa. Totusi ne lasam de El fara motiv atunci cand nu traim ca El. Cred ca este o provocare extraordinara sa traiesti ca El. Nu exista nici un motiv sa nu il credem pe cuvant. Dar atentie... cei ce vorbesc de rau pe altii se prea poate ca ei sa faca exact ceea ce spun despre aproapele lor. Te-am nimerit cumva?

miercuri, 23 mai 2007

Oamenii acesti nu sunt beti

In ziua cinzecimii, adica de Rusalii, cum zice romanul, in timp ce ucenicii impreuna cu altii erau toti in acelasi loc, DEODATA, s-a auzit un sunet puternic si niste limbi ca de foc s-au impartit pe fiecare din ei (cate una la fiecare) si toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul Sfant sa vorbeasca. Acolo erau multi oameni adunati la sarbatoare, din diferite tari, si ii auzeau vorbind in limbile lor materne. Erau uimiti. Insa unii care nu intelegeau limbile respective, si astia erau iudeii, si cei din Ierusalim, AU INCEPUT SA ISI BATA JOC, zicand, SUNT BETI. Acest sindrom al pocaitilor, al "iudeilor" exista si azi. Cand nu inteleg ceva imi bat joc. Cateva clisee: "astia cu muzica lor... indraciti, nu is pocaiti", "astia cu vorbirea in limbi...nu stiu de ce duh sunt insufletiti", "sa te imbraci la moda... chipul veacului", "proorocia?... a incetat de mult", "ce tot ridica astia mainile pe sus?... se dau mari". In timp ce faci aceste afirmatii, gandeste-te ca s-ar putea sa iti bati joc de "lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu". Asta faceau iudeii si cei din Ierusalim. Problema nu este faptul ca ei, iudeii, nu intelegeau ce vorbesc in alte limbi ucenicii, pentru ca era normal. Problema era ca nu erau suficient de modesti sa nu isi bata joc, ci sa cerceteze cu respect si smerenie. Critica (nu criticismul) este constructiv, insa bataia de joc, niciodata.

luni, 14 mai 2007

Iti poti vinde sufletul?

Am citit azi de un tip Hemant Mehta, student la University of Illinois, ateu, care si-a pus sufletul la licitatie pe Ebay. El a spus ca isi va vinde sufletul celui care da mai mult. Un pastor din Seattle, Jim Henderson, a licitat cel mai mult, si anume 504 $. Acesta i-a cerut ateului sa viziteze 15 biserici, sa completeze un chestionar pe care sa il publice pe site-ul lui. In final, Mehta nu a devenit crestin, insa cei doi au devenit prieteni... Sufletul nu il poti vinde caci el trebuie daruit din dragoste. Normal ar fi fost sa devina crestin pentru suma de 504 $, insa asta nu se poate. Dumnezeu asteapta sa il iubim si sa ne daruim Lui, asa cum nimeni nu a putut lua viata lui Isus, ci el "si-a dat duhul". Isus am puterea sa o dau (viata) si am putere sa o iau inapoi. A murit si a inviat de dragul nostru. Noi ce vom face?

luni, 7 mai 2007

Har la final.. dincolo de esecuri

Caderile, esecurile, insuccesele, pot fi si chiar sunt o lespede pe care calcam sa putem inainta spre mai bine... asa suna o predica pe care am auzit-o recent. Predicatorul cita in sprijin versetul: "toate lucrurile lucraza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". In aceste esecuri, insuccese, intra si pacatele pe care le facem. Toti am trait drama de a face ceea ce nu dorim, de a rata tinta, de a pacatui in timp ce suntem copii ai Lui Dumnezeu, si asta sa ne raneasca cumplit, sa ne duca pana acolo incat sa fim lipsiti de speranta ca vom fi vreodata asa cum ne vrea Dumnezeu si asa cum ne vrem si noi. Cumplit... Acum... intrebarea pe care o pun eu, este: ingaduie oare Dumnezeu sa pacatuim ca sa ne atraga mai aproape de El, sau sa ne ajute sa mergem mai sus? Nu uitam, pornim de la premisa ca si pacatele sunt esecuri si ca esecurile ne ajuta sa mergem mai bine inainte. Se intampla ca dupa ce ai pacatuit - si patim cand o lasam mai moale cu partasia si cu relatia cu El - vii aproape de El, pentru ca ai nevoie de iertare, de mangaiere, de restaurare. Poate Dumnezeu sa ne lase sa pacatuim, sa fim slabi in anumite ispite si sa cadem mereu in anumite pacate, ca sa ne arate harul Sau? Asta e de neinteles si de neconceput, si totusi pare sa fie adevarat. De multe ori pare ca tepusul lui Pavel este un pacat sau un domeniu al vietii crestine unde avem mereu esec, si trebuie sa ne incredem numai in harul Sau ca sa supravietuim si sa speram la mantuire sau la victorie. Unii cred ca oamenii mari ai Lui Dumnezeu sunt superspirituali si totusi ei sunt aceia in care Domnul lasa cate un tepus ca sa depinda in totalitate de El si SA NU SE MANDREASCA cu lucrurile mari pe care le face El prin ei. Firea omului este tentata sa faca asta... sa se ingamfe. Oare de ce spune Scriptura ca trebuie sa ne punem TOATA INCREDEREA IN HARUL CARE NE VA FI ADUS LA VENIREA LUI ISUS HRISTOS? Tocmai pentru ca ceea ce facem noi aici pe pamant nu poate nici pe departe sa indeplineasca standardul de sfintenie al Lui Dumnezeu, dar El decide sa dea Har LA FINAL, tuturor acelora care s-au temut de El, L-au iubit din toata inima, si s-au lasat modelati de El, care nu au renuntat sa creada in El chiar si atunci cand parea ca nu mai e speranta pentru mai bine, care au zis vreodata in agonie: Doamne, chiar daca tu vei decide sa ma arunci in iad de rau ce sunt, tot te voi iubi cu toata fiinta mea si cu intreaga inima...

marți, 17 aprilie 2007

Metode ciudate de evanghelizare

Aseara am vazut o emisiune pe un post de televiziune crestin, cu un iluzionist, magician, sau cum i-o mai fi zicand, vestind evanghelia. Deci, cam cum facea: intai ii uimea pe oameni cu trick-urile lui, in care incerca sa explice ca ceea ce face el sunt doar smecherii pe care le-ar putea face si un copil de 8 ani (dupa 15 ani de exercitiu), si ca unii chiar inseala pe oameni cu ele, facandu-i sa creada ca sunt adevarate; apoi la urma vestea evanghelia, e drept, foarte concis si frumos si ii chema pe oameni sa isi predea viata lui Isus. Totusi, metoda in sine este chestionabila. Ei spun - pentru ca am constatat dupa emisiune cautand pe net, ca sunt mai multi de felul acesta - ca totul este o iluzie si ca nimic nu este adevarat si ca ceea ce fac ei este curat, fara duhuri, fara chemat de morti, fara puteri paranormale, fara ajutor de niciunde. Just tricks. Exista ideea asta ca nu conteaza cum faci evanghelizare, important este sa faci. Mie mi se pare ca suntem in cazul asta, cu iluzionismul, la marginea cea mai abrupta de permisivitate. Nu stiu prea multe despre hipnoza, manipularea psihicului, etc, dar cred ca este un joc periculos. Mi-ar place sa comentezi acest articol, si sa spui parerea ta. Daca ai mai auzit si despre alte metode de evanghelizare suspecte, scrie-le aici sa le comentam impreuna. Have a nice day!

luni, 16 aprilie 2007

Desi i-a fost greu, Isus a acceptat crucea

Ne-am obisnuit cu faptul ca Fiul Lui Dumnezeu a acceptat sa moara pe o cruce pentru omenire, si nu mai suntem miscati prea mult de asta. Slava Domnului ca a facut asta! Dar macar de am multumi! Ce bine ar fi. Psalmistul spune: O, de ar lauda oamenii pe Domnul!! Vedea si el ca oamenii nu laudau pe Domnul. Imi dau seama cat de comozi am ajuns si cat de putin ne mai pasa de ceea ce a facut Domnul pentru noi atunci cand trebuie sa facem si noi ceva pentru El sau pentru altii. Am observat ca de multe ori mi-e lene sa ma rog pentru altii atunci cand m-i se cere. Totusi ma motivez si zic: ISUS A MURIT PENTRU OMUL ACESTA, iar eu... mie mi-e lene sa ma rog. Ce mare efort din partea mea. Sa casc gura si sa zic o rugaciune. De multe ori mi-e lene sa cant si sa laud pe Domnul. Totusi ma motivez si zic: ISUS A MURIT PENTRU MINE, iar eu?? Mie mi-e lene sa casc gura si sa cant. Mi-e lene sa citesc Biblia, si totusi ca eu sa o am azi in biblioteca, ISUS A TREBUIT SA VINA PE PAMANT SI SA SE LASE CRUCIFICAT. Nu sunt vrednic de EL daca nu stiu sa apreciez jertfa Lui, daca nu stiu sa il laud, sa ma jertfesc, sa ma supun sa ii fiu ucenic. Isus merita mai multa atentie.

joi, 12 aprilie 2007

Despre alegeri

Imi dau seama tot mai mult ca viata mea e o serie de alegeri pe care le am de facut zilnic. Dumnezeu imi pune in fata mereu binele si raul, binecuvantarea si blestemul. Raul si blestemul nu sunt asa... cu coarne si copite, sau hidoase de sa nu te uiti la ele. Nu,nu,nu. Am invatat asta. Raul de cele mai putine ori apare ca in filmele horror. El apare atractiv, dulce, BUN chiar, de luat in seama. Scopul Diavolului nu este sa ma ucida si gata, sau sa ma bage in sperieti. El mai degraba ar vrea sa ma distruga intr-un mod lent, si la final sa ma ia cu el in infern. Yep, sounds scary. Asa este de fapt. Nici binele nu striga la mine, nu ma trage de urechi, nu ma ia de maini, nu ma impinge de la spate. El asteapta sa fie ALES. Dumnezeu insusi zice: iti pun inainte binele si raul, binecuvantarea si blestemul, moartea si viata. Apoi zice: ALEGE binele, binecuvantarea, viata, ca sa traiesti.. si sa traiesti bine. Acum ca sa fii capabil de ALEGERI POTRIVITE, iti trebuie intelepciune. Cartea Proverbe din Biblie zice despre intelepciune:

"Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:

strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?"

sau:

"Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!"

Exista o chemare a intelepciunii pe care multi oameni azi se fac ca nu o aud. Ea e destul de dura, si te pune sa recunosti cate ceva despre incapacitatea ta de a te descurca singur. Intelepciunea, in conceptia Biblica, a avut intotdeauna a face cu morala. Si inceputul intelepciunii, zice Solomon, este TEAMA DE DUMNEZEU. Ce pacat ca ratam inceputul de multe ori si construim fara temelie. Vrem sa fim intelepti dar fara sa il respectam pe Dumnezeu.
Viata este o suma de alegeri, bune sau rele pe care le facem. Intelepciunea este aceea ce ma ajuta:
"Iată începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.
Înalţă -o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.
Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit; şi cînd vei alerga, nu te vei poticni.
Ţine învăţătura, n'o lăsa din mînă; păstrează -o, căci ea este viaţa ta."

Emil Cioran spunea ca viata este o suma de ocazii pierdute. Eu as completa... si de ocazii castigate. Poate am pierdut ieri o ocazie de a alege bine. Dar azi voi alege bine, pentru ca ma tem de Dumnezeu.

duminică, 8 aprilie 2007

Pentru ca ne-a iubit...

Lupta e a noastra

Lupta e a noastra si intr-un fel si in altul. Ce lupta? Lupta pe care toti o avem in noi, si anume lupta firii pamantesti cu Duhul. O experimentam fie ca nu ni s-au uscat bine hainele de botez, fie ca am albit in casa Domnului. Ea este normala, si de aceea spun ca e a noastra, pentru ca Biblia ne spune ca firea cea veche, pamanteasca coexista cu Duhul Lui Hristos care ne-a fost dat si este in noi. Totusi exista o diferenta, si anume: cand ne intoarcem la Hristos, firea cea veche doar ne da indemnuri spre pacat, insa nu ne mai poate subjuga, fara sa ii dam noi dreptul. Ea nu mai are dreptul acesta asupra vietii noastre, insa incearca sa ne duca din nou in robie. Duhul pe de alta parte, si El ne da indemnuri, dorind sa rodeasca in noi. Avem acum puterea de a castiga lupta in mana noastra. Putem alege, si Pavel ne spune in Romani 8:12 ca noi nu mai datoram nimic ririi pamantesti ca sa mai traim dupa indemnurile ei. Duhul Lui Hristos fiind in noi ne face puternici, capabili sa alegem intre indemnurile Lui si indemnurile firii pamantesti. Si aici pot spune ca lupta e a noastra, adica o putem castiga. Hristos ne da dreptul acesta: de a merge biruitori spre biruinta, in Numele Lui. Noi cei ce am murit impreuna cu El si am inviat impreuna cu El, am murit fata de pacat, fata de firea veche. Noi cei ce ne-am pocait, am primit darul Sfantului Duh, asa cum le spunea Petru ascultatorilor lui in Fapte. Este promisiunea Lui Dumnezeu, si este darul Lui pentru noi. Daca ne-am facut una cu El in moartea Lui, ne-am facut una cu El si in invierea Lui. Si stim ca Hristosul inviat nu mai moare, si ca El TRAIESTE VESNIC PENTRU DUMNEZEU, si asa suntem noi. Lupta e a noastra.

joi, 5 aprilie 2007

Eu nu gasesc nici o vina in El...

Afirmatia lui Pilat despre Domnul Isus a fost: "nu gasesc nici o vina in El". O declaratie care urmeaza intrebarii "Ce este adevarul?". Sa fie acesta oare ADEVARUL? ISUS este adevarul si El este fara vina. Ar trebui sa multumim Domnului pentru acest adevar. Nu acelasi lucru se poate spune despre orice alta fiinta umana. "Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava Lui Dumnezeu" zice Biblia. O afirmatie pe care o simtim pe pielea noastra de oameni, care inca traim in trupuri de carne. Si carnea nu poate sa se supuna Legii lui Dumnezeu. Insa cei ce au Duhul Lui Hristos in ei,nu mai sunt carnali, adica coplesiti de dorintele pacatoase, influentati in tot ceea ce sunt ei de pamantescul care inca mai exista. Slava Lui Dumnezeu este puritatea, sfintenia, dragostea sublima (sublim = Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor, la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat) si el ne-o daruieste prin Hristos si noua. El ne-a cunoscut cum suntem inainte sa ne cheme la mantuire. A stiut toate esecurile pe care le vom avea, a stiut ca vom pacatui si dupa ce ne vom intoarce la El, a stiut ca suntem imperfecti si ca de multe ori aceasta imperfectiune va aduce rusine si Lui si noua, a stiut ca vom avea de parcurs un drum greu si anevoios spre Chipul Lui Hristos in noi, si totusi ne-a ales. De aceea fiinta umana rascumparata este cea mai mare minune pe care El o face, capodopera creatiei Lui: O SCHIMBARE IN ACELASI CHIP CU AL SAU. Daca eram noi in locul Lui Isus, nu stiu cate sanse i-am mai fi dat lui Petru... da, acel Petru care s-a lepadat intr-un mod josnic de Domnul lui care era gata sa moara pentru el. Totusi Hristos a facut din el, din Petru, un om de o deosebita valoare. Domnul a folosit lepadarea lui, pentru a-l face mai puternic. Petru s-a pocait, iar ceea ce trebuia sa il omoare, l-a facut mai puternic. Daca renuntam vreodata la aceasta slava a Lui Dumnezeu, am pierdut totul. Am incredere in Domnul meu ca ceea ce a inceput cu mine, El poate duce la bun sfarsit. El nu a venit sa ma judece, ci sa ma mantuiasca, iar mantuirea aceasta se termina in cer cand voi fi cu el. Deaceea imi pun TOATA SPERANTA in harul care imi va fi adus la venirea Lui Isus Hristos, astfel incat sa pot intra pe portile raiului, si sa fiu pentru totdeauna cu El.
"nu gasesc nici o vina in El" este adevarul.

la inceput...

Salut tuturor

De multa vreme am tot vrut sa imi fac un spatiu al meu care probabil ma va ajuta sa ma exprim si sa comunic cu voi, care aveti chef de vorba. Da, trebuie sa ai chef de vorba... dar ca sa vorbesti trebuie prima data sa gandesti. Prea multi doar cu chef de vorba... dar fara chef de gandit. Nu credeti? Asa mi se pare mie. Vreau sa exprim in acest spatiu ceea ce GANDESC. Asa vreau sa ma ajute Dumnezeu. Poate nu voi reusi intotdeauna sa pun pe "hartia" asta virtuala cele mai alese ganduri. Va invit atunci sa ma criticati, voi cei care veniti cu ceva mai bun. Voi care veniti cu rodul unei gandiri sanatoase. Vreau sa fim de folos cu ceea ce scriem. Cred ca orice gand bun si desavarsit vine de la Dumnezeu, asa ca vreau sa ma las condus de EL si sa fiu de folos cu ceea ce imi da el. Vreau ca Domnul sa poata scrie o carte de aducere aminte despre mine de fiecare data cand scriu ceva aici. Si despre voi care scrieti sau comentati la fel. God bless u!

Postari mai vechi