Oamenii acesti nu sunt beti

In ziua cinzecimii, adica de Rusalii, cum zice romanul, in timp ce ucenicii impreuna cu altii erau toti in acelasi loc, DEODATA, s-a auzit un sunet puternic si niste limbi ca de foc s-au impartit pe fiecare din ei (cate una la fiecare) si toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul Sfant sa vorbeasca. Acolo erau multi oameni adunati la sarbatoare, din diferite tari, si ii auzeau vorbind in limbile lor materne. Erau uimiti. Insa unii care nu intelegeau limbile respective, si astia erau iudeii, si cei din Ierusalim, AU INCEPUT SA ISI BATA JOC, zicand, SUNT BETI. Acest sindrom al pocaitilor, al "iudeilor" exista si azi. Cand nu inteleg ceva imi bat joc. Cateva clisee: "astia cu muzica lor... indraciti, nu is pocaiti", "astia cu vorbirea in limbi...nu stiu de ce duh sunt insufletiti", "sa te imbraci la moda... chipul veacului", "proorocia?... a incetat de mult", "ce tot ridica astia mainile pe sus?... se dau mari". In timp ce faci aceste afirmatii, gandeste-te ca s-ar putea sa iti bati joc de "lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu". Asta faceau iudeii si cei din Ierusalim. Problema nu este faptul ca ei, iudeii, nu intelegeau ce vorbesc in alte limbi ucenicii, pentru ca era normal. Problema era ca nu erau suficient de modesti sa nu isi bata joc, ci sa cerceteze cu respect si smerenie. Critica (nu criticismul) este constructiv, insa bataia de joc, niciodata.

Iti poti vinde sufletul?

Am citit azi de un tip Hemant Mehta, student la University of Illinois, ateu, care si-a pus sufletul la licitatie pe Ebay. El a spus ca isi va vinde sufletul celui care da mai mult. Un pastor din Seattle, Jim Henderson, a licitat cel mai mult, si anume 504 $. Acesta i-a cerut ateului sa viziteze 15 biserici, sa completeze un chestionar pe care sa il publice pe site-ul lui. In final, Mehta nu a devenit crestin, insa cei doi au devenit prieteni... Sufletul nu il poti vinde caci el trebuie daruit din dragoste. Normal ar fi fost sa devina crestin pentru suma de 504 $, insa asta nu se poate. Dumnezeu asteapta sa il iubim si sa ne daruim Lui, asa cum nimeni nu a putut lua viata lui Isus, ci el "si-a dat duhul". Isus am puterea sa o dau (viata) si am putere sa o iau inapoi. A murit si a inviat de dragul nostru. Noi ce vom face?

Har la final.. dincolo de esecuri

Caderile, esecurile, insuccesele, pot fi si chiar sunt o lespede pe care calcam sa putem inainta spre mai bine... asa suna o predica pe care am auzit-o recent. Predicatorul cita in sprijin versetul: "toate lucrurile lucraza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". In aceste esecuri, insuccese, intra si pacatele pe care le facem. Toti am trait drama de a face ceea ce nu dorim, de a rata tinta, de a pacatui in timp ce suntem copii ai Lui Dumnezeu, si asta sa ne raneasca cumplit, sa ne duca pana acolo incat sa fim lipsiti de speranta ca vom fi vreodata asa cum ne vrea Dumnezeu si asa cum ne vrem si noi. Cumplit... Acum... intrebarea pe care o pun eu, este: ingaduie oare Dumnezeu sa pacatuim ca sa ne atraga mai aproape de El, sau sa ne ajute sa mergem mai sus? Nu uitam, pornim de la premisa ca si pacatele sunt esecuri si ca esecurile ne ajuta sa mergem mai bine inainte. Se intampla ca dupa ce ai pacatuit - si patim cand o lasam mai moale cu partasia si cu relatia cu El - vii aproape de El, pentru ca ai nevoie de iertare, de mangaiere, de restaurare. Poate Dumnezeu sa ne lase sa pacatuim, sa fim slabi in anumite ispite si sa cadem mereu in anumite pacate, ca sa ne arate harul Sau? Asta e de neinteles si de neconceput, si totusi pare sa fie adevarat. De multe ori pare ca tepusul lui Pavel este un pacat sau un domeniu al vietii crestine unde avem mereu esec, si trebuie sa ne incredem numai in harul Sau ca sa supravietuim si sa speram la mantuire sau la victorie. Unii cred ca oamenii mari ai Lui Dumnezeu sunt superspirituali si totusi ei sunt aceia in care Domnul lasa cate un tepus ca sa depinda in totalitate de El si SA NU SE MANDREASCA cu lucrurile mari pe care le face El prin ei. Firea omului este tentata sa faca asta... sa se ingamfe. Oare de ce spune Scriptura ca trebuie sa ne punem TOATA INCREDEREA IN HARUL CARE NE VA FI ADUS LA VENIREA LUI ISUS HRISTOS? Tocmai pentru ca ceea ce facem noi aici pe pamant nu poate nici pe departe sa indeplineasca standardul de sfintenie al Lui Dumnezeu, dar El decide sa dea Har LA FINAL, tuturor acelora care s-au temut de El, L-au iubit din toata inima, si s-au lasat modelati de El, care nu au renuntat sa creada in El chiar si atunci cand parea ca nu mai e speranta pentru mai bine, care au zis vreodata in agonie: Doamne, chiar daca tu vei decide sa ma arunci in iad de rau ce sunt, tot te voi iubi cu toata fiinta mea si cu intreaga inima...