Har la final.. dincolo de esecuri

Caderile, esecurile, insuccesele, pot fi si chiar sunt o lespede pe care calcam sa putem inainta spre mai bine... asa suna o predica pe care am auzit-o recent. Predicatorul cita in sprijin versetul: "toate lucrurile lucraza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". In aceste esecuri, insuccese, intra si pacatele pe care le facem. Toti am trait drama de a face ceea ce nu dorim, de a rata tinta, de a pacatui in timp ce suntem copii ai Lui Dumnezeu, si asta sa ne raneasca cumplit, sa ne duca pana acolo incat sa fim lipsiti de speranta ca vom fi vreodata asa cum ne vrea Dumnezeu si asa cum ne vrem si noi. Cumplit... Acum... intrebarea pe care o pun eu, este: ingaduie oare Dumnezeu sa pacatuim ca sa ne atraga mai aproape de El, sau sa ne ajute sa mergem mai sus? Nu uitam, pornim de la premisa ca si pacatele sunt esecuri si ca esecurile ne ajuta sa mergem mai bine inainte. Se intampla ca dupa ce ai pacatuit - si patim cand o lasam mai moale cu partasia si cu relatia cu El - vii aproape de El, pentru ca ai nevoie de iertare, de mangaiere, de restaurare. Poate Dumnezeu sa ne lase sa pacatuim, sa fim slabi in anumite ispite si sa cadem mereu in anumite pacate, ca sa ne arate harul Sau? Asta e de neinteles si de neconceput, si totusi pare sa fie adevarat. De multe ori pare ca tepusul lui Pavel este un pacat sau un domeniu al vietii crestine unde avem mereu esec, si trebuie sa ne incredem numai in harul Sau ca sa supravietuim si sa speram la mantuire sau la victorie. Unii cred ca oamenii mari ai Lui Dumnezeu sunt superspirituali si totusi ei sunt aceia in care Domnul lasa cate un tepus ca sa depinda in totalitate de El si SA NU SE MANDREASCA cu lucrurile mari pe care le face El prin ei. Firea omului este tentata sa faca asta... sa se ingamfe. Oare de ce spune Scriptura ca trebuie sa ne punem TOATA INCREDEREA IN HARUL CARE NE VA FI ADUS LA VENIREA LUI ISUS HRISTOS? Tocmai pentru ca ceea ce facem noi aici pe pamant nu poate nici pe departe sa indeplineasca standardul de sfintenie al Lui Dumnezeu, dar El decide sa dea Har LA FINAL, tuturor acelora care s-au temut de El, L-au iubit din toata inima, si s-au lasat modelati de El, care nu au renuntat sa creada in El chiar si atunci cand parea ca nu mai e speranta pentru mai bine, care au zis vreodata in agonie: Doamne, chiar daca tu vei decide sa ma arunci in iad de rau ce sunt, tot te voi iubi cu toata fiinta mea si cu intreaga inima...