Hotul caruia ii e frica de furat

Azi ma gandeam ca e foarte adevarat proverbul acela care zice ca "tot hotului ii e frica de furat", si asta din cauza experientei, desigur. Avem si noi astfel de specimene care traiesc prin biserici, si spun bine biserici pentru ca ei nu au o biserica in care sa fie membri stabili, si nenorocesc chipul lui Hristos, pe care oamenii il privesc. Asta suntem noi crestinii: o priveliste pentru lume. Ma intreb ce imprastiem in jurul nostru: mireasma sau... miasma!? Ar vrea sa stea oamenii linga noi pentru ca "miroase" a Dumnezeu, sau ar lua-o la fuga, pentru ca miroase a mortaciune? Si, pacatele au mirosul lor caracteristic de moarte. E adevarat ca ei vorbesc despre "pacatul din biserica", despre "cararile vechi", despre "pastorul care minte cu nerusinare o biserica intreaga" etc... insa nu iti doresc sa ai de a face cu ei. Si-au facut o profesie din a "apara adevarul", insa ei sunt departe de a trai in adevar. Daca te opresti la cuvinte, vei zice ca sunt oameni ai Lui Dumnezeu, insa daca venim la fapte nu putem recunoaste mai nimic din ceea ce inseamna a fi ca Hristos. Ce ar face Hristos in locul meu? Buna intrebare. Ar minti? Nu si-ar tine cuvantul? Norocul nostru este ca El nu minte si nu face sa nu isi tina promisiunile. Ce s-ar intampla cu noi daca am avea un Dumnezeu care ar avea naravul asta sa minta? Ar fi vai si amar de noi. Nu am fi siguri ca mergem in cer. Daca siguranta noastra de a mosteni vreo binecuvantare ar depinde de toanele Lui Dumnezeu, ne-am lasa. Totusi ne lasam de El fara motiv atunci cand nu traim ca El. Cred ca este o provocare extraordinara sa traiesti ca El. Nu exista nici un motiv sa nu il credem pe cuvant. Dar atentie... cei ce vorbesc de rau pe altii se prea poate ca ei sa faca exact ceea ce spun despre aproapele lor. Te-am nimerit cumva?