Cand nu mai stii incotro s-o apuci

Cand se intampla cel mai des sa te disperi si sa plangi? In ce imprejurare se intampla sa cazi in depresie si sa nu te mai intelegi cu nimeni?

De cele mai multe ori asta se intampla atunci cand ajungem in viata noastra in punctul in care nu mai stim incotro s-o apucam. Nu mai stim ce am putea face ca sa inaintam. Nu mai stim care ar trebui sa fie urmatoarea noastra mutare, urmatorul pas...

In Biblie gasim consemnat ca natiunea Israel a trecut prin momente de genul asta de mai multe ori si reactia lor a fost mereu aceeasi: au tipat! :)

Cand au parasit Egiptul sa mearga spre Canaan, au ajuns la Marea Rosie si in spatele lor venea armata faraonului. Atunci au tipat la Moise . Strigau si la Dumnezeu si la Moise in acelasi timp. Ciudat nu? Dai vina pe cine e mai aproape de tine. Ai nevoie de un tap ispasitor pentru situatia ta. Te certi cu familie, cu cei dragi, cu liderii tai, cu toata lumea.

Cand au ajuns aproape de Canaan, iscoadele trimise acolo s-au intors si din 12 oameni, 10 au adus vestea ca nu se mai poate inainta. Ca acolo sunt uriasii. Atunci poporul a tipat.

Ce ar fi trebuit sa faca oamenii acestia? Ce trebuie sa facem atunci cand nu mai putem nici inainta nici merge inapoi?

Sa iti aduci aminte de ce esti acolo! Daca Dumnezeu te-a dus acolo, roaga-te ca El sa iti arate ce ai de facut si cum poti inainta. Ce trebuie sa inveti in momentul acela ca sa poti INAINTA?

Daca nu Dumnezeu te-a dus acolo, gaseste drumul pe care ar fi trebuit sa fii si fa pasi in acea directie.

Daca nu te intereseaza ce drum are Dumnezeu pentru tine, atunci nu prea am ce sfaturi sa iti dau. Viata ta e in deriva. Striga spre Dumnezeu sa te ajute sa Il cunosti pe El si Calea Lui pentru tine.

Isus e Calea.

Nu va temeti, caci va aduc o veste buna (2)

Pastorii din povestea Crăciunului au primit incurajarea "nu va temeti". Stiau ei ce stiau: prezenta Lui Dumnezeu era de temut. Nimeni nu mai stătuse în prezenta Lui și sa nu se teama, de multa vreme. Mai exact de prin Geneza 3:10 . Acolo e menționată pentru prima data frica în Biblie. Atunci a apărut, după neascultarea lui Adam si a Evei. Pastorii noștri au fost înconjurați de slava Domnului și s-au temut foarte tare. Înainte de Geneza 3:10 ei erau înconjurați de slava Domnului în fiecare dimineața și nu s-au temut deloc. Dumnezeu venea la ei in răcoarea (vântul) dimineții. Era în vântul acela ce ii înconjura pe cei doi oameni. Apoi a venit dezastrul și oamenii nu au mai putut sta lângă Dumnezeu și sa trăiască, decât cu anumite excepții, prin harul Lui. (Gen 32:30, Jud 13:22) 

Dar Geneza 3:10 este anulat de Ioan 3:16  .
 Dragostea Lui Dumnezeu s-a aratat prin faptul ca ne-a dat un salvator, pe Hristos, Domnul. Si dragostea biruieste frica.

Un an nou fericit!

Nu va temeti, va aduc o veste buna!

Când am citit textul din Luca 2:10 m-am gândit automat la gradina Eden unde nu exista frica. M-am gândit și la o schita de predica de Craciun. Acolo, omul se întâlnea zilnic cu Dumnezeu și nu se speria niciodată de El. Nu s-a întâmplat niciodată ca Dumnezeu sa apară printre măslini și omul sa tresară... "whoops, ce m-ai speriat! Nu Te-am văzut ca ai venit!".

Pastorii noștri au fost de-a dreptul înspăimântați atunci când "slava Domnului a strălucit împrejurul lor". Omenirea nu mai era obișnuită cu slava Domnului.

Totuși, in rutina lor zilnica, apare un "deodată". Deodată slava Domnului a strălucit... un înger a coborât la ei. Dumnezeu sparge rutina lor (pastorii stătuseră nenumărate nopți plictisitoare lângă oile lor) și ceva uimitor se întâmplă. Si îngerii spun "Nu va temeți... va aduc o veste buna". Vestea buna avea un semn. Semnul era bebelușul înfășat în scutece și culcat într-o iesle. Iata semnul. Semnul ca Dumnezeu ne-a dat un salvator este un Prunc în scutece și culcat în iesle.

Dumnezeu ne da un semn. Semnul marchează ceva, spune ceva despre ceva și întotdeauna cere o acțiune din partea celor ce vad semnul (remember jocul de cărți Kems?). Dumnezeu ne da un semn ca din nou putem vedea slava Lui, ca putem fi înconjurați de slava Lui, fără sa ne temem!

Vestea aceasta este pentru tot norodul, pentru toți oamenii!

Dumnezeu ți-a dat un semn: un Prunc!

Cum acționezi?

Crima si pedeapsa

Azi peste tot la stiri am auzit despre crima de la Metrou din Bucuresti. Poza zilei, pe un site, ii arata pe toti oamenii asteptand la perete, nu la peron pentru a lua metroul. Le era frica, evident. Va tine doua-trei zile si lumea intra in "normal", desi un reporter de la kanal D spunea ca asta-i numai inceputul sfarsitului. Stia el ceva...

Am citit in Biblie ca apostolii Domnului Isus au intors lumea de atunci cu susul in jos. Bine au facut pentru ca in felul acela au rezolvat problema lucrurilor care stateau cum nu trebuie. Lumea, asa cum era, oricum era intoarsa ea cu susul in jos, deci ei au pus-o in pozitia corecta. Cazul de la metrou a ajuns mediatizat pentru ca s-a intamplat public, insa zilnic se intampla sute de agresiuni si crime. Uite mai jos un tabel pentru anul 2014:

 

De majoritatea nu auzi la tv decat 10 secunde pe la ora 5 si atat. Asta mie nu-mi suna a bine. Cum asa, doar suntem crestini cu totii. Nu, nu mai suntem 99.9 % crestini ortodocsi. Nici nu am fost. Pentru ca a fi crestin inseamna mai mult decat sa fii trecut intr-un catastif la o biserica. Sa fii crestin inseamna sa te asemeni cu Isus in fiecare zi. Sa imi spuna mie cineva ceva rau despre persoana istorica Isus Hristos. N-ai ce spune, nu? Unii totusi spun rau despre El chiar daca nu au ce. Inventeaza ei. Daca noi, crestinii, de orice confesiune am iubi ca Hristos, am putea schimba ceva in jurul nostru. Este atat de mult de facut. Atatea familii disfunctionale, atatia copii neiubiti, atata ura intre romani! Haideti sa schimbam ceva!