Cand cenusiul devine alb

Deja aveti in minte la ce as putea sa bat cu acest titlu... prea mult gri in biserici fratilor... Nu. La altceva ma refer. Cand cenusiul materiei numita "cenusie" se transforma in "albul" religiei. Cand crestinii merg la biserica lasand renumita materie acasa, si isi iau la biserica una alba, in ton cu crestinismul pe care il fluturam cu atata mandrie. Cand Domnul a spus ca de multe ori fii veacului sunt mai intelepti decat fii luminii, cred ca s-a referit la faptul ca de prea mult ori religia este numita un mod de a spala creierul cuiva. Asta spun necrestinii si parca tot mai mult tind sa le dau dreptate. Am imbratisat o religie care ne subjuga, ne apasa. Religia ucide, credinta salveaza spunea un motto. Aceasta religie "nu ne da voie" sa gandim. Daca se intampla sa ne folosim materia cenusie nu e bine. E cenusie si totul trebuie sa fie alb. Un exemplu - "Liderul: Fratilor, mai are putere Cuvantul lui Dumnezeu? Biserica (aprox. 200 frati si surori): Areeeee! Liderul: Atunci mai avem nevoie de pantomima? Biserica: Nuuuuuuuu!" Ne facem ca uitam ca Biblia este plina de pantomime si ca insasi Cina Domnului este o pantomima (oridecateori mancati si beti... vestiti moartea Lui), tocmai pentru a nu fi numiti firesti. Suntem oameni normali in timpul saptamanii, ne administram afacerile cu intelepciune, ne facem treaba la serviciu cum stim mai bine, folosim tot ce apare mai nou in munca si activitatea noastra, insa la biserica si in ceea ce priveste lucrurile spirituale ne transformam in "supersfinti" si ne incuiem creierul in dulap. Refuzam sa gandim. Refuzam sa analizam lucrurile si sa folosim tot ce se poate pentru a fi de folos Lui Dumnezeu. Cunosc oameni care sunt buni afaceristi in "afara", insa in biserica sunt incredibil de infantili. Refuza sa creasca. Nu au curajul pe care il au in afaceri. Isi inchid mintea in seiful de la birou. Ma uit la acesti oameni si ma intreb de ce nu sunt atat de slabi si in afaceri? Acolo nu le e teama!! Sunt siguri pe ei intr-o mare masura si sunt gata sa imbratiseze un risc normal. Insa cu religia e altfel. Ne tinem cu doua maini de ceva care pare o funie groasa cu care ne va trage Dumnezeu la El in final. O forma de evlavie care, desi suntem constienti ca nu are nici o putere, refuzam sa o schimbam cu o traire adevarata cu Dumnezeu. De ce? Odata pentru ca "mediul" lui Dumnezeu nu ne este la fel de familiar ca mediul afacerilor. Nu il cunoastem pe Dumnezeu suficient si nu ne incredem in el mai deloc. Apoi, pentru ca o traire adevarata cu Dumnezeu cere mai mult decat religia, insa beneficiile sunt incomparabile. Sa nu ne multumim cu lucruri marunte ce ne dau un sentiment fals de siguranta. Sa cautam sa cunoastem pe Domnul. El va folosi mintea noastra regenerata. Refuza sa fii un zombi "spiritual". In final te va face manios pe toti din jur inclusiv pe Dumnezeu. Nu fi sclavul unei forme, oricare ar fi ea. Umbla in prospetimea pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu. Cum spunea cineva, crestinii adevarati au o intelepciune ANORMALA (adica mai mare) pentru varsta pe care o au. David spune: "Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale" Nu fratilor, nu e blasfemie... chiar scrie in biblie la Ps.119:100.