Darurile Duhului Sfant - partea a 2-a

Download Ionut Dura - Ionut Dura la MRVb

Darurile Duhului Sfant - partea 1

Download Ionut Dura - Ionut Dura la MRVa

ISUS, prieten bun

Ma gandesc adesea de ce era Isus asa prieten cu oamenii pacatosi. Biblia ni-L descrie ca fiind intotdeauna inconjurat, imbulzit de masele de oameni pacatosi, fie ei pacatosi "obisnuiti" sau pacatosi "speciali" cum erau colectorii de taxe (vamesii) sau prostituatele. Ma tot intreb cum reusea?!! Cum reusea sa isi mentina sfintenia Lui de Dumnezeu si totusi sa fie atat de aproape de oameni incat acestora sa le placa sa fie cu El? Asa ceva este un concept total necunoscut multor lideri religiosi din ziua de azi. La fel era si pe vremea Lui Isus, cand El se afla intr-un conflict permanent cu liderii religiosi (fariseii, carturarii si saducheii). Eu cred ca secretul se descopera atunci cand ne uitam la El pe cruce, la Golgota, cand inainte sa moara in chinuri groaznice a strigat catre Dumnezeu rugandu-se: "Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac!" Secretul Lui a fost dragostea. El i-a iubit pe oameni. I-a iubit intr-un mod corect, astfel incat le-a spus totdeauna adevarul. A riscat sa ramana singur la un momnent dat, asa cum s-a si intamplat de altfel, spunand adevarul oamenilor pentru ca i-a iubit. Adevarul a fost deranjant pentru unii si este pentru multi si azi, insa de la cineva care este dispus sa moara in locul meu, si chiar o face, sunt dispus sa primesc adevarul cel mai dureros: stiu ca ma iubeste, stiu ca imi vrea binele. Acesta este raspunsul: Isus a fost atat de popular printre oamenii pacatosi (pana acolo ca si-a riscat reputatia, fiind numit "mancacios si bautor de vin") pentru ca i-a iubit. Ce-mi mult imi doresc sa fiu si eu ca EL!

bla, bla, bla... zvonuri, vorbe, palavrageli

De ce e oare asa de usor sa vorbesti de altii si asa de greu sa vorbesti despre tine? Atunci cand vorbim despre altii simtim o bucurie nelegitima si asta ne face sa mergem tot mai mult spre asta. Insa poti simti o bucurie adevarata atunci cand vorbesti despre tine, atunci cand marturisesti ce ai facut TU rau sau cand iti deschizi inima, iti dai masca jos si te areti pe tine fara sa iti fie teama (trebuie uneori sa lupti impotriva fricii) ca cel cu care vorbesti te va judeca. Acceptarea celuilalt te va face sa simti o bucurie adevarata. Faptul ca poti fi tu insuti te face fericit. Vorbitul despre ALTII te face nefericit.
si o maxima spune:oamenii maturi vorbesc despre idei, oamenii mediocrii vorbesc despre ce s-a mai intamplat, oamenii mici vorbesc despre alti oameni.
Deci barfa nu e buna si vorbirea de rau dauneaza oamenilor din biserica, tie si tuturor celor pe care ii atinge.

Fericirea pe care o ai in maini

De prea multe ori noi, oamenii, fugim dupa trenul care nu ne asteapta, vedem iarba din curtea vecinului mai verde.. etc, adica tanjim dupa ce nu avem in timp ce pierdem adevaratele valori care stau in lucrurile simple. Am intalnit oameni in meseria mea, care doreau sa dea jos ferestrele termopan de la casa lor pentru ca "aburesc", si ca nu sunt de treaba, pe cand solutia este foarte simpla: .. deschide mai des fereastra pentru aerisire. Hmm.. Nu stiu cate studii ar mai trebui sa se faca, nu stiu cati psihologi ne-ar trebui la usa casei ca sa ne invete un lucru simplu: fericirea si bucuria vin din lucrurile simple ale vietii, si mai precis din relatia cu cei de aproape, familia. Ne spunem noua insine ca daca am avea banii lu' cutare, sau masina lu' cutare, sau prietenii lu' cutare, sau sotia\sotul lu' cutare, etc, am fi fericiti. In tot acest timp uitam ca avem in mana cea mai mare comoara pe care Dumnezeu ne-a putut-o da, familia. Sunt oameni care nu au o familie, insa biserica poate sa iti fie o familie, prietenii la fel. In functie de modul cum te raportezi la familie, asa de mult sau putin ai de castigat. Biblia spune, pe drept, ca cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea. E valabil si pentru prieteni intr-o anumita masura, si pentru ceilalti membri ai familiei, insa sotul\sotia sunt cei care ne pot implini cel mai mult. Problema e ca, asa cum am inceput sa spun, nu pretuim asa cum trebuie fericirea pe care o avem in maini. Totusi asta se poate schimba... putem pretui si foarte mult. Dumnezeu sa ne ajute.

A murit si a inviat pentru mine si pentru tine!

disciplina meditatiei sau Cugetarea

Daca veacul acesta ne ofera multe lucruri bune, cred ca daca nu suntem atenti platim cu lucruri mai bune. Unul dintre aceste lucruri pe care se pare ca il pierdem sau unii nici nu l-am avut inca, este meditatia. Nu cea "transcendentala" sau yoga, ori altceva de genul acesta. Vorbesc despre a gandi profund la Dumnezeu, la sensul vietii, la Cuvantul Lui Dumnezeu inspirat, la modul nostru de a trai, la relatiile pe care le avem sau nu le avem.. etc. Ramai uimit cand citesti Biblia, si nu numai Biblia, sa vezi ca oamenii din alte secole, chiar de la inceputul lumii gandeau mai mult si mai profund ca noi, astazi. Mi-e teama sa nu ne transformam in cyborgi care fac toate lucrurile cu un oarecare automatism, dupa cum cineva l-a programat sa actioneze, avand foarte putina gandire proprie. Mai mult instincte decat gandire profunda. Mai mult instincte de conservare decat relatie si dependenta de Dumnezeu si traire prin credinta. Credinta??!!! ooups! De ce filmele din boxoffice-ul de azi sunt Spiderman, Piratii din Caraibe, desenele Marvell, Codul lui DaVinci si altele de felul acesta? Doar divertisment! Nimeni nu mai analizeaza ce vede, ce citeste, ce aude! Totul vine pe banda si noi inghitim frumos fara discernamant. Dar vorba aceea: Garbage in - garbage out...

Cine este calificat?

"..Domnul nu se uită la ce se uită omul.." (1 Samuel 16:7)

Un comis voiajor recent angajat a trimis companiei primul raport cu privire la vînzările făcute. Superiorii lui au rămas împietriti. El scrisese: "Am dus l-a omul acesta care nu cumprat nimic niciodată de la noi si iam vîndut multi produse. Acuma mă duc la Cicago." Înainte ca directorul departamentului de vânzări să-l concedieze a sosit al doilea raport: "Am ajuns la Cicago si a-m vândut peste un milon de produse." Temându-se să-l concedieze si fiindu-i si mai frică să-l păstreze, directorul a plasat problema în bratele directorului general. În dimineata următoare, personalul departamentului de vînzări a observat cu stupoare pe afisier, alături de cele două rapoarte ale comis-voiajorului, o notă din partea directorului general: "An petrecut prea mult tinp încercînd să scriem coret si prea putin timp încercat să ne vindem produsele. Să ne uităm atent la aceste vînzări. Vreau fiecare să citeste cele două rapoarte de la Gooch care unblă din casă în casă si face o trabă foarte bună penru noi. Fiecare ar trebi să merget si să facetja fel."

Nu diploma din cui te face strălucit, ci intuitia.. initiativa ..integritatea. Înarmat cu ajutorul lui Dumnezeu si cu darurile Duhului Sfant, esti mai mult decât calificat

autor necunoscut

Puterea scopului

Nu imi dau seama prea bine cum au reusit atatea biserici evanghelice sa supravietuiasca ani la rand fara sa aiba alt scop decat intalnirea de la biserica de peste saptamana si de duminica. E adevarat ca in fiecare biserica au fost totdeauna si cativa vizionari care doreau sa faca mai mult de atat, si cred ca ei au fost cei ce au salvat bisericile. Insa ei au fost cei prigoniti de proprii lor frati, chemati la comitete, avertizati sa nu se creada ei mai altfel ca oricum biserica are liderii ei care vegheaza ca lucrurile sa mearga bine. Lucrarea lor a fost de cele mai multe ori criticata si a continuat "underground" oarecum. Pentru unele biserici tot ce putea face un om, singurul scop pe care si-l putea propune, era sa se pastreze sfant ca sa ajunga in cer, si sa zica poezii, sa cante cantece, si sa predice. Altceva nu se prea facea prin biserici. Daca nu aveai memorie sa inveti poezii si sa stii sa reciti, daca nu aveai loc pe la amvon (chiar si in cazul in care puteai tine o predica) sau nu aveai voce sa canti in cor sau solo, erai pe dinafara, pentru ca altceva nu era promovat, nu era sustinut si imbratisat in biserici. Acum lucrurile s-au mai schimbat pe ici pe colo, si tinerii au inceput sa viseze la ce fratii mai in varsta "nici nu au visat", au inceput sa aiba viziune si sa lucreze in diferite arii si domenii ale slujirii. In muzica, de exemplu, poti canta mai multe stiluri, poti adopta stilul care ti se potriveste. Arta, alta decat cea muzicala, poetica si oratorica, nici nu a fost atinsa in anii trecuti. Acum avem pictori care slujesc Cuvantul cu penelul, avem actori care joaca in drame, pantomime, scenete, coregrafie, film chiar. Avem si intelectuali care ajuta copiii din oras sa invete carte si sa devina oameni, dar nu numai atat ci si oameni ai imparatiei. Avem oameni de afaceri care fac bani multi si care finanteaza Imparatia Lui Dumnezeu si arata lumii cum e sa fii un patron crestin. Avem oameni care infiaza copii si ii cresc in teama de Domnul si le ofera sansa sa zica cuiva mama si tata. Avem oameni care merg la inchisori si vorbesc cu osanditii acestei lumi redandu-le libertatea chiar dincolo de gratii... "am fost la inchisoare si ati fost pe la Mine", "am fost sarac, flamand si dezbracat si ati avut grija de Mine". Ma gandesc acum, in prag de Craciun, la faptul ca Isus, Regele Universului, Fiul Celui Preainalt, a trebuit sa fuga in Egipt, sa se ascunda de mania unui om, si in fuga lui a fost dus de doi oameni, Iosif si Maria, care si-au asumat grija Lui. M-i se pare asa de interesant... Dumnezeu se facuse un bebe mic, fara aparare, fara nici o putere, care trebuia hranit la san, schimbat de scutece (!!) si protejat de niste oameni. Nu ne vorbeste asta despre faptul ca Lui ii place, se desfateaza, iubeste sa fie iubit si slujit de oameni? Vorbeam despre scop totusi, si acesta este scopul: sa fii robul lui, dar si mama si tata pentru El, prieten si vecin de treaba, frate si sora. Sa il iubesti si sa il slujesti cu pretul vietii tale. Acesta este cu adevarat un scop pentru care merita sa mori. Acum acest scop trebuie sa il ai in inima, sa il simti, nu e suficient sa il auzi. Trebuie sa faca parte din tine, sa reverbereze in toata fiinta ta. Atunci vei fi un om fericit. That's it!

Group 1 Crew - Forgive me

06. Forgive Me

Group 1 Crew
by Group 1 Crew

Lyrics:
Father, I’m going through some heavy things
It seems like this world ain’t getting any better
The more we try to get closer to You
The farther we run from Your throne

I’ve spent so many nights wonderin’ when will it end
When will the day come when happiness begins
I’m running the race but it seems too hard to win
I’m sick of mourning my stomach is throwing up in the morning

I’m calling for help and watching it melt away
My heart’s been put on display and put away
In many ways, many times I told myself it was ok
And anger was the price that was paid
While these faded dreams just screamed to bring them home

The burden was too heavy I kept running from the throne
I can’t take it any longer
I can taste my spirit hunger
God please help me get home

Chorus:
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left, Lord please
Lord though I walk through the valley of the shadow of death
I’m not scared cause You’re holding my breath
I only fear that I don’t have enough time left
To tell the world that there’s no time left

I’ve come to terms that I’m burning both sides of the rope
And I’m hoping that self-control would kick in before I’m choking off
The sin that be destroying every fiber I got
I need the Lord in every way I’ll never make it I’m not
Going back to the way I was before Christ in my life
I couldn’t do it I would lose it there’s no point to the fight
And I’m writing this song, for the people who don’t belong
I pray away the pain you feel from all the things that went wrong
Inside a life that’s filled with anger and disappointment
Cause daddy treated you weaker than all of the other kids
It’s annoying and I feel for all of you who wanna give up
You feel stuck I feel the same way Lord help us stay up
You couldn’t pay me to abandon the idea of true hope
That I could make it through this life into a place where there’s no crying
I’m dying to find You with open arms when I go
Knowing You love me and You waiting to give rest to my soul

Lord I don't know what I'm struggling for
There’s go to be more
Than this life I know
But still I’m here fighting to never give up
I find strength in Your love
And You will see me through

Behind the Song:
"This song was birthed after a deep time of prayer in which we discovered the need for understanding how God viewed us in the light of his forgiveness. So many times as humans we like to place humanistic qualities on God simply because we can’t comprehend how He can love such unlovable creatures…and yet He still does. This song gives every listener the courage to believe that with God, it’s never too late to be forgiven. When you embrace this grace He’s made available to us, there’s nothing you ever need to fear. No valley in your life is permanent…" - Group 1 Crew | | | |

Mai este timp pentru pasi mici?

Cand lucrurile merg rau intr-o organizatie oamenii migreaza spre altele mai prospere, sau catre ceva nou. Odata cu trecerea timpului intr-o organizatie se pot intampla doua lucruri: ori evolueaza si creste ori imbatraneste si devine ineficienta prin neadaptare. Biserica este in aceeasi situatie, aici vorbind despre biserica ortodoxa, penticostala ori de alta culoare. Comunistii ne-au tinut uniti chiar daca nu ne-a placut insa acum cand avem libertate, unii prefera sa paraseasca oragnizatiile vechi si sa intemeieze altele noi. Este de inteles, insa exista si varianta a doua cand poti ramane in interior si sa incerci sa schimbi ceva. Pretul este mare si putini sunt cei ce fac acest sacrificiu. Sa renunti la confortul de a face ceva complet nou sau de a o lua de la "0" este un sacrificiu. Insa intrebarea mea ar fi SE MERITA? Ar putea cineva schimba ceva in Biserica Ortodoxa? Sa o inoiasca fara vrerea ei? Ar putea cineva schimba ceva intr-o alta organizatie bisericeasca ce are deja vro 80-90 de ani de existenta? Mai este timp pentru a face toti pasii aceia mici si necesari pentru schimbare? Astept parerea ta care ai citit...