Cand cenusiul devine alb

Deja aveti in minte la ce as putea sa bat cu acest titlu... prea mult gri in biserici fratilor... Nu. La altceva ma refer. Cand cenusiul materiei numita "cenusie" se transforma in "albul" religiei. Cand crestinii merg la biserica lasand renumita materie acasa, si isi iau la biserica una alba, in ton cu crestinismul pe care il fluturam cu atata mandrie. Cand Domnul a spus ca de multe ori fii veacului sunt mai intelepti decat fii luminii, cred ca s-a referit la faptul ca de prea mult ori religia este numita un mod de a spala creierul cuiva. Asta spun necrestinii si parca tot mai mult tind sa le dau dreptate. Am imbratisat o religie care ne subjuga, ne apasa. Religia ucide, credinta salveaza spunea un motto. Aceasta religie "nu ne da voie" sa gandim. Daca se intampla sa ne folosim materia cenusie nu e bine. E cenusie si totul trebuie sa fie alb. Un exemplu - "Liderul: Fratilor, mai are putere Cuvantul lui Dumnezeu? Biserica (aprox. 200 frati si surori): Areeeee! Liderul: Atunci mai avem nevoie de pantomima? Biserica: Nuuuuuuuu!" Ne facem ca uitam ca Biblia este plina de pantomime si ca insasi Cina Domnului este o pantomima (oridecateori mancati si beti... vestiti moartea Lui), tocmai pentru a nu fi numiti firesti. Suntem oameni normali in timpul saptamanii, ne administram afacerile cu intelepciune, ne facem treaba la serviciu cum stim mai bine, folosim tot ce apare mai nou in munca si activitatea noastra, insa la biserica si in ceea ce priveste lucrurile spirituale ne transformam in "supersfinti" si ne incuiem creierul in dulap. Refuzam sa gandim. Refuzam sa analizam lucrurile si sa folosim tot ce se poate pentru a fi de folos Lui Dumnezeu. Cunosc oameni care sunt buni afaceristi in "afara", insa in biserica sunt incredibil de infantili. Refuza sa creasca. Nu au curajul pe care il au in afaceri. Isi inchid mintea in seiful de la birou. Ma uit la acesti oameni si ma intreb de ce nu sunt atat de slabi si in afaceri? Acolo nu le e teama!! Sunt siguri pe ei intr-o mare masura si sunt gata sa imbratiseze un risc normal. Insa cu religia e altfel. Ne tinem cu doua maini de ceva care pare o funie groasa cu care ne va trage Dumnezeu la El in final. O forma de evlavie care, desi suntem constienti ca nu are nici o putere, refuzam sa o schimbam cu o traire adevarata cu Dumnezeu. De ce? Odata pentru ca "mediul" lui Dumnezeu nu ne este la fel de familiar ca mediul afacerilor. Nu il cunoastem pe Dumnezeu suficient si nu ne incredem in el mai deloc. Apoi, pentru ca o traire adevarata cu Dumnezeu cere mai mult decat religia, insa beneficiile sunt incomparabile. Sa nu ne multumim cu lucruri marunte ce ne dau un sentiment fals de siguranta. Sa cautam sa cunoastem pe Domnul. El va folosi mintea noastra regenerata. Refuza sa fii un zombi "spiritual". In final te va face manios pe toti din jur inclusiv pe Dumnezeu. Nu fi sclavul unei forme, oricare ar fi ea. Umbla in prospetimea pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu. Cum spunea cineva, crestinii adevarati au o intelepciune ANORMALA (adica mai mare) pentru varsta pe care o au. David spune: "Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale" Nu fratilor, nu e blasfemie... chiar scrie in biblie la Ps.119:100.

Tot tarani am ramas

Nu va speriati - mai ales voi astia tineri ce nu ati pus mana pe sapa niciodata - si nu o luati in sens negativ. E bine sa fim tarani si Biblia ne spune ca toti suntem tarani intr-un fel, adica toti ne ocupam cu semanatul si cu recoltatul. In Galateni ni se spune ca "ceea ce seamana omul, aceea va si recolta". Daca seamana cineva in natura lui pacatoasa, in firea pamanteasca... va recolta ceva ce acest "pamant" produce, si anume "putrezirea". Adica pamantul nu-i de calitate si tot ce iasa din el este putred, stricat si pute. Daca, insa, semanam in Duhul Sfant, atunci recoltam din Duhul VIATA.Deci tot ce facem noi este o samanta, buna sau rea, semanata intr-un pamant bun sau rau. Sa nu credem cumva ca facem un anume lucru si el este fara importanta, sau spunem ceva si nu conteaza. Vom da socoteala si de fiecare cuvant rostit vreodata, sau de fiecare privire, etc. Daca acum recoltam ceva ce nu ne place, inseamna ca am semanat o samanta asemanatoare cu recolta. Semeni un gand - recoltezi o fapta; semeni o fapta - recoltezi un obicei; semeni un obicei - recoltezi un caracter si un destin. Faceti rost de o samanta buna si puneti-o intr-un pamant bun. Fii un taran de taran.

Ligheanul cu apa...

.......Un condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru omor, l-a dat in judecata pe Dumnezeu, domiciliat in cer, pentru inselaciune, tainuire, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta. El pretinde ca, prin botezul primit la biserica ortodoxa, e ca si cum s-ar fi facut un contract de indepartare a diavolului si de ferire de necazuri. "Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor si promisiunii ca voi scapa de necazuri si voi avea o viata mai buna", se arata in plangerea semnata de puscarias. Doamne mare e gradina TA...
12-07-2007 | presaonline.com
asa ca ar fi bine sa nu mai prosteasca unii populatia ca diavolul ar fugi asa de un lighean cu apa... la botez.

Doar Hristos... si El rastignit

Pana acum cativa ani am crezut ca noi, pocaitii romani, suntem centrul universului, si ca pocainta e numai asa cum o stim noi aici pe plaiurile mioritice. Acum in era internetului, cand lumea ne vine aproape... oups, nu suntem singuri! Putem vedea pe internet tot felul de inregistrari video de pe la biserici din toata lumea. Mai multe feluri de inchinare, mai multe feluri de a predica, mai multe feluri de a te imbraca, etc. Cum sa reactionam in fata acestor realitati? Nu suntem noi singurii drepti. Dar ne este greu sa acceptam de cele mai multe ori. Cineva scria in cartea de oaspeti (sic!) a site-ului penticostal Flacara inchinarii, ca singura biserica ce se poate numi biserica este cea ortodoxa. Unde ne mai este modestia? Unii ar zice ca numai penticostalii sunt buni. Altii ca numai crestinii dupa evanghelie, altii baptistii, s.a.m.d.p. Eu cred ca ceea ce este cel mai important este sa il cunosti pe Hristos si pe El rastignit. Crestinismul sta in Hristos si in jertfa Lui. Toti cei ce au fost spalati in sangele Mielului, sunt mantuiti. Oare cate generatii vor trebui sa ne schimbam mentalitatea comunista, care spune ca trebuie sa fim toti la fel? Ne trebuie smerenie, umilinta, intelepciune. Dumnezeu sa ne-o dea.

Iti poti vinde sufletul?

Am citit azi de un tip Hemant Mehta, student la University of Illinois, ateu, care si-a pus sufletul la licitatie pe Ebay. El a spus ca isi va vinde sufletul celui care da mai mult. Un pastor din Seattle, Jim Henderson, a licitat cel mai mult, si anume 504 $. Acesta i-a cerut ateului sa viziteze 15 biserici, sa completeze un chestionar pe care sa il publice pe site-ul lui. In final, Mehta nu a devenit crestin, insa cei doi au devenit prieteni... Sufletul nu il poti vinde caci el trebuie daruit din dragoste. Normal ar fi fost sa devina crestin pentru suma de 504 $, insa asta nu se poate. Dumnezeu asteapta sa il iubim si sa ne daruim Lui, asa cum nimeni nu a putut lua viata lui Isus, ci el "si-a dat duhul". Isus am puterea sa o dau (viata) si am putere sa o iau inapoi. A murit si a inviat de dragul nostru. Noi ce vom face?

Har la final.. dincolo de esecuri

Caderile, esecurile, insuccesele, pot fi si chiar sunt o lespede pe care calcam sa putem inainta spre mai bine... asa suna o predica pe care am auzit-o recent. Predicatorul cita in sprijin versetul: "toate lucrurile lucraza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". In aceste esecuri, insuccese, intra si pacatele pe care le facem. Toti am trait drama de a face ceea ce nu dorim, de a rata tinta, de a pacatui in timp ce suntem copii ai Lui Dumnezeu, si asta sa ne raneasca cumplit, sa ne duca pana acolo incat sa fim lipsiti de speranta ca vom fi vreodata asa cum ne vrea Dumnezeu si asa cum ne vrem si noi. Cumplit... Acum... intrebarea pe care o pun eu, este: ingaduie oare Dumnezeu sa pacatuim ca sa ne atraga mai aproape de El, sau sa ne ajute sa mergem mai sus? Nu uitam, pornim de la premisa ca si pacatele sunt esecuri si ca esecurile ne ajuta sa mergem mai bine inainte. Se intampla ca dupa ce ai pacatuit - si patim cand o lasam mai moale cu partasia si cu relatia cu El - vii aproape de El, pentru ca ai nevoie de iertare, de mangaiere, de restaurare. Poate Dumnezeu sa ne lase sa pacatuim, sa fim slabi in anumite ispite si sa cadem mereu in anumite pacate, ca sa ne arate harul Sau? Asta e de neinteles si de neconceput, si totusi pare sa fie adevarat. De multe ori pare ca tepusul lui Pavel este un pacat sau un domeniu al vietii crestine unde avem mereu esec, si trebuie sa ne incredem numai in harul Sau ca sa supravietuim si sa speram la mantuire sau la victorie. Unii cred ca oamenii mari ai Lui Dumnezeu sunt superspirituali si totusi ei sunt aceia in care Domnul lasa cate un tepus ca sa depinda in totalitate de El si SA NU SE MANDREASCA cu lucrurile mari pe care le face El prin ei. Firea omului este tentata sa faca asta... sa se ingamfe. Oare de ce spune Scriptura ca trebuie sa ne punem TOATA INCREDEREA IN HARUL CARE NE VA FI ADUS LA VENIREA LUI ISUS HRISTOS? Tocmai pentru ca ceea ce facem noi aici pe pamant nu poate nici pe departe sa indeplineasca standardul de sfintenie al Lui Dumnezeu, dar El decide sa dea Har LA FINAL, tuturor acelora care s-au temut de El, L-au iubit din toata inima, si s-au lasat modelati de El, care nu au renuntat sa creada in El chiar si atunci cand parea ca nu mai e speranta pentru mai bine, care au zis vreodata in agonie: Doamne, chiar daca tu vei decide sa ma arunci in iad de rau ce sunt, tot te voi iubi cu toata fiinta mea si cu intreaga inima...