Ridica-ti cortul... si umbla! - Conferinta Flacara Inchinarii 2009

Activeaza-ti credinta!

cand nu activezi credinta, atunci se intampla o cadere, un handicap, o lovitura, un test care te pune in situatia de a actiona prin credinta pentru ca normalitatea din viata ta a fost deteriorata si nu te mai descurci singur.

Nu dorim sa ajungem aici ca sa actionam prin credinta, deci, trebuie sa CREEM in mod constient situatii provocatoare pentru credinta noastra. Sa creem un SHIFT, o schimbare, sa calcam in gol (dar in planurile Lui) si automat NORMALITATEA NU VA MAI EXISTA si vom activa credinta. Spre deosebire de prima situatie, vom creste din slava in slava, si nu vor mai fi necesare caderile, incercarile, handicapurile, pentru ca activam credinta la un nou nivel, superior. Oricum o vom activa, pentru ca Dumnezeu nu ne lasa sa stam degeaba si sa ne descurcam doar pe cont propriu, ci va creea situatii in care sa vedem ca suntem dependenti de el. Dar depinde de noi sa creem NOI ACESTE SITUATII in care sa lucram dependenti de EL.

Stop mersului la biserica!

„Din când în când, apare pe scena religioasă câte un om ale cărui doruri spirituale neîmplinite devin atât de adânci şi mistuitoare în viaţa sa, încât fac să dispară orice alte interese. Un astfel de om refuză să se mulţumească cu rugăciunile atotsuficiente şi convenţionale ale fraţilor înţepeniţi în tradiţie care „conduc biserica în rugăciune” săptămână de săptămână şi an de an. Dorurile lui îl poartă departe, şi adesea fac din el o persoană supărătoare, deranjantă. Ceilalţi fraţi ai lui creştini, uimiţi, clatină din cap şi se privesc cu subînţeles, dar tocmai ca orbul care striga pentru a-şi recăpăta vederea şi a fost mustrat de ucenicii Domnului, el şi mai tare strigă.” (A.W. Tozer – Born after midnight

Craciun fericit!

Complicam de prea multe ori viata crestina. Nu sunt, in fond, decat doua reguli de baza: iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau. Iubeste din toata inima ta, cu toata puterea ta, cu tot sufletul tau... nu e o porunca simpla, dar nici complicata, pentru ca dragostea are magia ei, si ne place sa iubim. Il cunoastem pe Dumnezeu? Ce gandim despre El si ce gandim despre cei de langa noi? Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat a lasat cerul in persoana Domnului Isus Hristos, a venit si s-a nascut intr-o iesle saraca si ne-a aratat iubirea suprema murind pe cruce pentru pacatele noastre. Despre asta e vorba de Craciun: despre cat de mult ne-a iubit El si cat de mult il iubim si noi...

Ligheanul cu apa...

.......Un condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru omor, l-a dat in judecata pe Dumnezeu, domiciliat in cer, pentru inselaciune, tainuire, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta. El pretinde ca, prin botezul primit la biserica ortodoxa, e ca si cum s-ar fi facut un contract de indepartare a diavolului si de ferire de necazuri. "Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni in schimbul iertarii pacatelor si promisiunii ca voi scapa de necazuri si voi avea o viata mai buna", se arata in plangerea semnata de puscarias. Doamne mare e gradina TA...
12-07-2007 | presaonline.com
asa ca ar fi bine sa nu mai prosteasca unii populatia ca diavolul ar fugi asa de un lighean cu apa... la botez.

Doar Hristos... si El rastignit

Pana acum cativa ani am crezut ca noi, pocaitii romani, suntem centrul universului, si ca pocainta e numai asa cum o stim noi aici pe plaiurile mioritice. Acum in era internetului, cand lumea ne vine aproape... oups, nu suntem singuri! Putem vedea pe internet tot felul de inregistrari video de pe la biserici din toata lumea. Mai multe feluri de inchinare, mai multe feluri de a predica, mai multe feluri de a te imbraca, etc. Cum sa reactionam in fata acestor realitati? Nu suntem noi singurii drepti. Dar ne este greu sa acceptam de cele mai multe ori. Cineva scria in cartea de oaspeti (sic!) a site-ului penticostal Flacara inchinarii, ca singura biserica ce se poate numi biserica este cea ortodoxa. Unde ne mai este modestia? Unii ar zice ca numai penticostalii sunt buni. Altii ca numai crestinii dupa evanghelie, altii baptistii, s.a.m.d.p. Eu cred ca ceea ce este cel mai important este sa il cunosti pe Hristos si pe El rastignit. Crestinismul sta in Hristos si in jertfa Lui. Toti cei ce au fost spalati in sangele Mielului, sunt mantuiti. Oare cate generatii vor trebui sa ne schimbam mentalitatea comunista, care spune ca trebuie sa fim toti la fel? Ne trebuie smerenie, umilinta, intelepciune. Dumnezeu sa ne-o dea.

Har la final.. dincolo de esecuri

Caderile, esecurile, insuccesele, pot fi si chiar sunt o lespede pe care calcam sa putem inainta spre mai bine... asa suna o predica pe care am auzit-o recent. Predicatorul cita in sprijin versetul: "toate lucrurile lucraza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". In aceste esecuri, insuccese, intra si pacatele pe care le facem. Toti am trait drama de a face ceea ce nu dorim, de a rata tinta, de a pacatui in timp ce suntem copii ai Lui Dumnezeu, si asta sa ne raneasca cumplit, sa ne duca pana acolo incat sa fim lipsiti de speranta ca vom fi vreodata asa cum ne vrea Dumnezeu si asa cum ne vrem si noi. Cumplit... Acum... intrebarea pe care o pun eu, este: ingaduie oare Dumnezeu sa pacatuim ca sa ne atraga mai aproape de El, sau sa ne ajute sa mergem mai sus? Nu uitam, pornim de la premisa ca si pacatele sunt esecuri si ca esecurile ne ajuta sa mergem mai bine inainte. Se intampla ca dupa ce ai pacatuit - si patim cand o lasam mai moale cu partasia si cu relatia cu El - vii aproape de El, pentru ca ai nevoie de iertare, de mangaiere, de restaurare. Poate Dumnezeu sa ne lase sa pacatuim, sa fim slabi in anumite ispite si sa cadem mereu in anumite pacate, ca sa ne arate harul Sau? Asta e de neinteles si de neconceput, si totusi pare sa fie adevarat. De multe ori pare ca tepusul lui Pavel este un pacat sau un domeniu al vietii crestine unde avem mereu esec, si trebuie sa ne incredem numai in harul Sau ca sa supravietuim si sa speram la mantuire sau la victorie. Unii cred ca oamenii mari ai Lui Dumnezeu sunt superspirituali si totusi ei sunt aceia in care Domnul lasa cate un tepus ca sa depinda in totalitate de El si SA NU SE MANDREASCA cu lucrurile mari pe care le face El prin ei. Firea omului este tentata sa faca asta... sa se ingamfe. Oare de ce spune Scriptura ca trebuie sa ne punem TOATA INCREDEREA IN HARUL CARE NE VA FI ADUS LA VENIREA LUI ISUS HRISTOS? Tocmai pentru ca ceea ce facem noi aici pe pamant nu poate nici pe departe sa indeplineasca standardul de sfintenie al Lui Dumnezeu, dar El decide sa dea Har LA FINAL, tuturor acelora care s-au temut de El, L-au iubit din toata inima, si s-au lasat modelati de El, care nu au renuntat sa creada in El chiar si atunci cand parea ca nu mai e speranta pentru mai bine, care au zis vreodata in agonie: Doamne, chiar daca tu vei decide sa ma arunci in iad de rau ce sunt, tot te voi iubi cu toata fiinta mea si cu intreaga inima...