Nu va temeti, va aduc o veste buna!

Când am citit textul din Luca 2:10 m-am gândit automat la gradina Eden unde nu exista frica. M-am gândit și la o schita de predica de Craciun. Acolo, omul se întâlnea zilnic cu Dumnezeu și nu se speria niciodată de El. Nu s-a întâmplat niciodată ca Dumnezeu sa apară printre măslini și omul sa tresară... "whoops, ce m-ai speriat! Nu Te-am văzut ca ai venit!".

Pastorii noștri au fost de-a dreptul înspăimântați atunci când "slava Domnului a strălucit împrejurul lor". Omenirea nu mai era obișnuită cu slava Domnului.

Totuși, in rutina lor zilnica, apare un "deodată". Deodată slava Domnului a strălucit... un înger a coborât la ei. Dumnezeu sparge rutina lor (pastorii stătuseră nenumărate nopți plictisitoare lângă oile lor) și ceva uimitor se întâmplă. Si îngerii spun "Nu va temeți... va aduc o veste buna". Vestea buna avea un semn. Semnul era bebelușul înfășat în scutece și culcat într-o iesle. Iata semnul. Semnul ca Dumnezeu ne-a dat un salvator este un Prunc în scutece și culcat în iesle.

Dumnezeu ne da un semn. Semnul marchează ceva, spune ceva despre ceva și întotdeauna cere o acțiune din partea celor ce vad semnul (remember jocul de cărți Kems?). Dumnezeu ne da un semn ca din nou putem vedea slava Lui, ca putem fi înconjurați de slava Lui, fără sa ne temem!

Vestea aceasta este pentru tot norodul, pentru toți oamenii!

Dumnezeu ți-a dat un semn: un Prunc!

Cum acționezi?

Crima si pedeapsa

Azi peste tot la stiri am auzit despre crima de la Metrou din Bucuresti. Poza zilei, pe un site, ii arata pe toti oamenii asteptand la perete, nu la peron pentru a lua metroul. Le era frica, evident. Va tine doua-trei zile si lumea intra in "normal", desi un reporter de la kanal D spunea ca asta-i numai inceputul sfarsitului. Stia el ceva...

Am citit in Biblie ca apostolii Domnului Isus au intors lumea de atunci cu susul in jos. Bine au facut pentru ca in felul acela au rezolvat problema lucrurilor care stateau cum nu trebuie. Lumea, asa cum era, oricum era intoarsa ea cu susul in jos, deci ei au pus-o in pozitia corecta. Cazul de la metrou a ajuns mediatizat pentru ca s-a intamplat public, insa zilnic se intampla sute de agresiuni si crime. Uite mai jos un tabel pentru anul 2014:

 

De majoritatea nu auzi la tv decat 10 secunde pe la ora 5 si atat. Asta mie nu-mi suna a bine. Cum asa, doar suntem crestini cu totii. Nu, nu mai suntem 99.9 % crestini ortodocsi. Nici nu am fost. Pentru ca a fi crestin inseamna mai mult decat sa fii trecut intr-un catastif la o biserica. Sa fii crestin inseamna sa te asemeni cu Isus in fiecare zi. Sa imi spuna mie cineva ceva rau despre persoana istorica Isus Hristos. N-ai ce spune, nu? Unii totusi spun rau despre El chiar daca nu au ce. Inventeaza ei. Daca noi, crestinii, de orice confesiune am iubi ca Hristos, am putea schimba ceva in jurul nostru. Este atat de mult de facut. Atatea familii disfunctionale, atatia copii neiubiti, atata ura intre romani! Haideti sa schimbam ceva!

Stop mersului la biserica!

„Din când în când, apare pe scena religioasă câte un om ale cărui doruri spirituale neîmplinite devin atât de adânci şi mistuitoare în viaţa sa, încât fac să dispară orice alte interese. Un astfel de om refuză să se mulţumească cu rugăciunile atotsuficiente şi convenţionale ale fraţilor înţepeniţi în tradiţie care „conduc biserica în rugăciune” săptămână de săptămână şi an de an. Dorurile lui îl poartă departe, şi adesea fac din el o persoană supărătoare, deranjantă. Ceilalţi fraţi ai lui creştini, uimiţi, clatină din cap şi se privesc cu subînţeles, dar tocmai ca orbul care striga pentru a-şi recăpăta vederea şi a fost mustrat de ucenicii Domnului, el şi mai tare strigă.” (A.W. Tozer – Born after midnight

Craciun fericit!

Complicam de prea multe ori viata crestina. Nu sunt, in fond, decat doua reguli de baza: iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau. Iubeste din toata inima ta, cu toata puterea ta, cu tot sufletul tau... nu e o porunca simpla, dar nici complicata, pentru ca dragostea are magia ei, si ne place sa iubim. Il cunoastem pe Dumnezeu? Ce gandim despre El si ce gandim despre cei de langa noi? Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat a lasat cerul in persoana Domnului Isus Hristos, a venit si s-a nascut intr-o iesle saraca si ne-a aratat iubirea suprema murind pe cruce pentru pacatele noastre. Despre asta e vorba de Craciun: despre cat de mult ne-a iubit El si cat de mult il iubim si noi...

Bine sau rau?

Am auzit si am citit foarte multe pareri cu privire la faptul ca Rick Warren s-a rugat pentru presedintele Barack Obama in conditiile in care acest presedinte este de acord cu avorturile si in parte aproba homosexualii. In plus la manifestarile dedicate investirii s-a rugat si un episcop homosexual (pe fata), care este chiar casatorit cu un barbat. Unii spun ca nu trebuia sa o faca, oricum e degeaba; altii spun ca e bine si se prinde; altii doar arunca cu mizerii in toata lumea asa numa'... Va invit sa va spuneti parerea si sa ARGUMENTATI!

Care-i treaba cu biserica?

De ce mergem la biserica? Ce asteptari avem? Cum traim "after"?



E asa de frumos cand Biserica Lui Hristos este ceea ce El a intentionat sa fie. Cand intalnirile de la biserica sunt de fapt reuniuni de familie, cand Trupul Lui Hristos vibreaza in unitate, creste si devine tot mai puternic prin ceea ce da fiecare membru. Cand nu mai e vorba de mine ci de EL. Biserica va raspandi mireasma Lui Hristos cand este ceea ce trebuie sa fie. Nu se pune problema DACA va raspandi acest parfum. Daca Hristos traieste in noi si noi in El vom fi diferiti si vom starni pe cei din jur sa il cunoasca si ei pe EL.

Hotul caruia ii e frica de furat

Azi ma gandeam ca e foarte adevarat proverbul acela care zice ca "tot hotului ii e frica de furat", si asta din cauza experientei, desigur. Avem si noi astfel de specimene care traiesc prin biserici, si spun bine biserici pentru ca ei nu au o biserica in care sa fie membri stabili, si nenorocesc chipul lui Hristos, pe care oamenii il privesc. Asta suntem noi crestinii: o priveliste pentru lume. Ma intreb ce imprastiem in jurul nostru: mireasma sau... miasma!? Ar vrea sa stea oamenii linga noi pentru ca "miroase" a Dumnezeu, sau ar lua-o la fuga, pentru ca miroase a mortaciune? Si, pacatele au mirosul lor caracteristic de moarte. E adevarat ca ei vorbesc despre "pacatul din biserica", despre "cararile vechi", despre "pastorul care minte cu nerusinare o biserica intreaga" etc... insa nu iti doresc sa ai de a face cu ei. Si-au facut o profesie din a "apara adevarul", insa ei sunt departe de a trai in adevar. Daca te opresti la cuvinte, vei zice ca sunt oameni ai Lui Dumnezeu, insa daca venim la fapte nu putem recunoaste mai nimic din ceea ce inseamna a fi ca Hristos. Ce ar face Hristos in locul meu? Buna intrebare. Ar minti? Nu si-ar tine cuvantul? Norocul nostru este ca El nu minte si nu face sa nu isi tina promisiunile. Ce s-ar intampla cu noi daca am avea un Dumnezeu care ar avea naravul asta sa minta? Ar fi vai si amar de noi. Nu am fi siguri ca mergem in cer. Daca siguranta noastra de a mosteni vreo binecuvantare ar depinde de toanele Lui Dumnezeu, ne-am lasa. Totusi ne lasam de El fara motiv atunci cand nu traim ca El. Cred ca este o provocare extraordinara sa traiesti ca El. Nu exista nici un motiv sa nu il credem pe cuvant. Dar atentie... cei ce vorbesc de rau pe altii se prea poate ca ei sa faca exact ceea ce spun despre aproapele lor. Te-am nimerit cumva?