Pasiunea lui Isus

Cineva spunea ca "locul unde trebuie sa fii este acela unde cea mai mare satisfactie a ta intalneste cea mai mare sete a lumii". Daca ne uitam la episodul in care Isus o intalneste pe femeia samariteanca, putem spune ca aceasta maxima este adevarata. Femeia vine cu galeata la fantana si pleaca fara ea, fara apa, sa spuna despre experienta pe care a avut-o acolo cu un barbat care i-a spus tot despre ea, iar Isus, cand ucenicii vin cu mancarea din oras, le spune ca El are o alta mancare pe care ei nu o cunosc, si anume aceea de a face voia Tatalui din cer. Daca ne uitam la pasaj, gasim cateva nevoi (vorbind de setea lumii), care isi gaseau implinirea in Isus (vorbind despre cea mai mare satisfactie a Lui).
Prima, era nevoia de relatii semnificative. Femeia samariteanca era singura desi era inconjurata de oameni. Ceea ce o facea sa fie singura era...
chiar faptul ca era femeie. Ucenicii se mirau ca Isus vorbea cu o femeie, pentru ca acest lucru era neobisnuit. Chiar femeia se mira. Femeia era si samariteanca ceea ce o punea intr-o lumina nefavorabila in fata unui barbat iudeu. A avut 5 barbati, iar in acel moment nu se bucura de siguranta unei casatorii, ci traia in concubinaj. Chiar faptul ca venea la ora 12 la amiaza (cand era foarte cald) dupa apa, poate sa insemne ca fugea de ochii lumii. Insa Isus intra in vorba cu ea. El nu are prejudecati, Lui nu ii era teama de ce spun oamenii, LUI II PASA pentru ca satisfactia Lui cea mai mare de a lega pe oameni de cer intalnea setea acestei femei de a fi bagata in seama intr-un mod serios. Dupa acest episod, expresia ca Iudeii nu au legaturi cu Samaritenii nu a mai fost valabila suta la suta. Isus a schimbat ceva aici. Sa invatam de la El. De prea multe ori iudeii (copiii lui Dumnezeu) nu au legaturi cu Samaritenii (cei din lume).
A doua nevoie pe care o vad in pasaj este aceea de a fi cunoscut asa cum esti. Sa fii real, sa nu te ascunzi, si sa nu te simti judecat. Femeii samaritence i se spune adevarul crud in fata, insa modul cum Isus comunica cu ea o face sa vada in el un om sfant. Isus ii spune, cu alte cuvinte ca e o femeie usoara, de care au profitat multi barbati si chiar in momentul acela traia in curvie, si totusi ea nu fuge de el. Se duce in oras in final si spune tuturor ca a intalnit pe cineva care i-a spus tot ce facuse. Ceea ce a transformat-o in evanghelist a fost faptul ca desi i s-a spus cat de praf era viata ei, nu s-a simtit doborata, ci a intrezarit o iesire din aceasta situatie. Pasiunea lui Isus de a primi pe oameni asa cum sunt ei si de a-i transforma intalneste setea acestei femei de a fi cunoscuta asa cum e si de a fi acceptata. Chiar daca nu constientizam aceasta, noi tanjim sa fim cunoscuti asa cum suntem noi in adevar.
In al treilea rand, Isus ii spune: tu ai fi cerut si El ti-ar fi data apa vie, daca ai fi stiut cu cine stai de vorba. Apa vie se refera la Duhul Sfant care lucreaza nasterea din nou in noi. Femeia, in forul ei interior cel mai ascuns, avea nevoie de o schimbare radicala, care sa dea sens nou vietii ei. Noi toti alergam si ne zbatem sa facem ca viata noastra sa aiba sens. Dorim sa fim impliniti. Implinirea vine doar din Dumnezeu. Oricat ne straduim sa fim fericiti apeland la surogate precum droguri, alcool, munca, lucruri materiale sau relatii nelegitime, care par sa dea satisfactie, suntem mereu dezamagiti pentru ca doar in Dumnezeu ne gasim implinirea suprema. De aici incolo lucrurile incep sa prinda valoare, dar numai cand Dumnezeu e pe primul loc. Atunci nu mai avem NEVOIE de nimic, desi ne bucuram de tot ce ne da El.