Ma gandesc adesea de ce era Isus asa prieten cu oamenii pacatosi. Biblia ni-L descrie ca fiind intotdeauna inconjurat, imbulzit de masele de oameni pacatosi, fie ei pacatosi "obisnuiti" sau pacatosi "speciali" cum erau colectorii de taxe (vamesii) sau prostituatele. Ma tot intreb cum reusea?!! Cum reusea sa isi mentina sfintenia Lui de Dumnezeu si totusi sa fie atat de aproape de oameni incat acestora sa le placa sa fie cu El? Asa ceva este un concept total necunoscut multor lideri religiosi din ziua de azi. La fel era si pe vremea Lui Isus, cand El se afla intr-un conflict permanent cu liderii religiosi (fariseii, carturarii si saducheii). Eu cred ca secretul se descopera atunci cand ne uitam la El pe cruce, la Golgota, cand inainte sa moara in chinuri groaznice a strigat catre Dumnezeu rugandu-se: "Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac!" Secretul Lui a fost dragostea. El i-a iubit pe oameni. I-a iubit intr-un mod corect, astfel incat le-a spus totdeauna adevarul. A riscat sa ramana singur la un momnent dat, asa cum s-a si intamplat de altfel, spunand adevarul oamenilor pentru ca i-a iubit. Adevarul a fost deranjant pentru unii si este pentru multi si azi, insa de la cineva care este dispus sa moara in locul meu, si chiar o face, sunt dispus sa primesc adevarul cel mai dureros: stiu ca ma iubeste, stiu ca imi vrea binele. Acesta este raspunsul: Isus a fost atat de popular printre oamenii pacatosi (pana acolo ca si-a riscat reputatia, fiind numit "mancacios si bautor de vin") pentru ca i-a iubit. Ce-mi mult imi doresc sa fiu si eu ca EL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu