Doar Hristos... si El rastignit

Pana acum cativa ani am crezut ca noi, pocaitii romani, suntem centrul universului, si ca pocainta e numai asa cum o stim noi aici pe plaiurile mioritice. Acum in era internetului, cand lumea ne vine aproape... oups, nu suntem singuri! Putem vedea pe internet tot felul de inregistrari video de pe la biserici din toata lumea. Mai multe feluri de inchinare, mai multe feluri de a predica, mai multe feluri de a te imbraca, etc. Cum sa reactionam in fata acestor realitati? Nu suntem noi singurii drepti. Dar ne este greu sa acceptam de cele mai multe ori. Cineva scria in cartea de oaspeti (sic!) a site-ului penticostal Flacara inchinarii, ca singura biserica ce se poate numi biserica este cea ortodoxa. Unde ne mai este modestia? Unii ar zice ca numai penticostalii sunt buni. Altii ca numai crestinii dupa evanghelie, altii baptistii, s.a.m.d.p. Eu cred ca ceea ce este cel mai important este sa il cunosti pe Hristos si pe El rastignit. Crestinismul sta in Hristos si in jertfa Lui. Toti cei ce au fost spalati in sangele Mielului, sunt mantuiti. Oare cate generatii vor trebui sa ne schimbam mentalitatea comunista, care spune ca trebuie sa fim toti la fel? Ne trebuie smerenie, umilinta, intelepciune. Dumnezeu sa ne-o dea.

"Vegheati... Eu vin curand" Isus Hristos

Populatia cerului

Pornesc de la premisa ca toti care suntem crestini asteptam promisiunea Lui Isus ca intr-o zi vom capata de mostenire CERUL. Interesant, nu? Oferta Lui Dumnezeu este pe masura marimii Lui. Cine mai poate oferi cerul de mostenire? Si totusi, El nu il da tuturor. Ci numai celor ce sunt curatiti de pacatele lor si a caror viata a cunoscut asemanarea cu Hristos. Nimic murdar si spurcat nu va intra acolo. Cerul va fi un loc in care "va locui neprihanirea", sfintenia. Va fi un loc in care bucuria si fericirea va fi in Duhul Sfant si in prezenta Lui Isus. Acolo va fi pace. Acum, trag o concluzie logica, si anume: celor ce nu le place neprihanirea, adevarul, pacea, sfintenia, prezenta Domnului, nu au ce cauta in cer. Ma gandesc ca nu le va placea acolo. Daca aici pe pamant iti place minciuna, inselatoria, certurile, scandalurile, pacatul, atunci ce transformare va trebui sa se faca in tine, fara voia ta, ca sa iti placa exact contrariul in cer?? Transformarea se face aici, in duhul mintii noastre. Aici si acum, nu acolo si atunci. Si cu voia noastra neaparat. Cerul nu va fi un loc al intarziatilor, care, cand vad pamantul ca le fuge de sub picioare, la propriu, doresc cu ardoare o schimbare in asemanare cu Isus. Nu, nu, nu. Este un loc al celor ce aici, acum, cat timp au trait, au dorit cu ardoare schimbarea, si ea s-a realizat in parte. Este un loc al celor ce au agonizat in ruga inaintea Domnului pentru mai mult din chipul Lui in ei. Este un loc al celor ce nu au renuntat sa mai spere ca azi vor fi mai asemanatori cu Hristos decat ieri si maine mai mult decat azi, chiar daca stiu ca perfectiunea o vor avea doar in cer. Totusi ei spera la perfectiune de aici inca. Este un loc al celor ce iubesc pe Dumnezeu, si fiecare pacat, vorba necugetata, sau atitudine nepotrivita produce o rana in inima lor, pentru ca stiu cine este El si ce doreste El. Ei nu sunt crestini cu numele. Pentru ei fatada conteaza mai putin. Ei doresc si se straduiesc sa fie ca Domnul Isus, desi stiu ca nu asta ii va duce in cer, ci harul doar, har ce le va fi dat la venirea Lui.
Cum iti place sa umbli cu Isus AICI? Te intereseaza ce vrea El de la tine? Sau nu? Daca aici nu iubesti umblarea cu El si in El, daca viata ta nu este inchinata Lui, atunci Dumnezeu nu te va deranja sa te duca in cer, unde este exact opusul a ceea ce ai fost si ai cautat pe pamant. Amin

Hotul caruia ii e frica de furat

Azi ma gandeam ca e foarte adevarat proverbul acela care zice ca "tot hotului ii e frica de furat", si asta din cauza experientei, desigur. Avem si noi astfel de specimene care traiesc prin biserici, si spun bine biserici pentru ca ei nu au o biserica in care sa fie membri stabili, si nenorocesc chipul lui Hristos, pe care oamenii il privesc. Asta suntem noi crestinii: o priveliste pentru lume. Ma intreb ce imprastiem in jurul nostru: mireasma sau... miasma!? Ar vrea sa stea oamenii linga noi pentru ca "miroase" a Dumnezeu, sau ar lua-o la fuga, pentru ca miroase a mortaciune? Si, pacatele au mirosul lor caracteristic de moarte. E adevarat ca ei vorbesc despre "pacatul din biserica", despre "cararile vechi", despre "pastorul care minte cu nerusinare o biserica intreaga" etc... insa nu iti doresc sa ai de a face cu ei. Si-au facut o profesie din a "apara adevarul", insa ei sunt departe de a trai in adevar. Daca te opresti la cuvinte, vei zice ca sunt oameni ai Lui Dumnezeu, insa daca venim la fapte nu putem recunoaste mai nimic din ceea ce inseamna a fi ca Hristos. Ce ar face Hristos in locul meu? Buna intrebare. Ar minti? Nu si-ar tine cuvantul? Norocul nostru este ca El nu minte si nu face sa nu isi tina promisiunile. Ce s-ar intampla cu noi daca am avea un Dumnezeu care ar avea naravul asta sa minta? Ar fi vai si amar de noi. Nu am fi siguri ca mergem in cer. Daca siguranta noastra de a mosteni vreo binecuvantare ar depinde de toanele Lui Dumnezeu, ne-am lasa. Totusi ne lasam de El fara motiv atunci cand nu traim ca El. Cred ca este o provocare extraordinara sa traiesti ca El. Nu exista nici un motiv sa nu il credem pe cuvant. Dar atentie... cei ce vorbesc de rau pe altii se prea poate ca ei sa faca exact ceea ce spun despre aproapele lor. Te-am nimerit cumva?