In Faptele Apostolilor 24:24 citim despre Felix care a ratat sansa vietii lui de a auzi lucrurile cele mai importante din cauza fricii. Prea multe lucruri bune pierdem din cauza fricii. Ne e teama si amanam. Felix cand a auzit pe Pavel rostind cuvintele: neprihanire (dreptate, sfintenie), infranare (autocontrol) si judecata, l-a cuprins groaza. Eu zic ca degeaba, pentru ca daca avea putintica rabdare ar fi auzit cele mai pozitive lucruri care i-au mangaiat vreodata urechile si inima.
1. Neprihanirea nu e ceva de speriat: ceva rezervat monahilor, ceva ezoteric, ascuns, doar cei initiati ajungand la ea. Sfintenia este in primul rand o pozitie in care suntem pusi prin jertfa Lui Isus Hristos. Dumnezeu ne vede prin Isus pe noi credinciosii sfinti desi nu suntem!
Apoi sfintenia are de a face cu viata noastra de toate zilele: ea este un proces real. Suntem mai buni din zi in zi pentru ca Dumnezeu ne transforma in chipul Lui Isus, din slava in slava. Dumnezeu ne schimba mintea si prin Duhul Sfant ne da putere sa facem ceea ce mintea noastra innoita ne dicteaza. Neprihanirea este un dar si un har pe care ni l-a facut Dumnezeu in Isus. (Rom 5:20)
2. Infranarea intr-o lume hedonista pare un lucru de speriat. Totusi hedonismul, adica sa iti oferi orice placere fara a cuantifica urmarile, nu aduce nimic bun: doar disperare si haos. Felix a ramas in istorie ca unul care nu-si oprea inima de la orice placere, deci nu ne miram ca s-a ingrozit cand Pavel i-a spus ca trebuie sa mai slabeasca (sic!). Dumnezeu ne da insa harul si darul de a putea alege intre lucrurile care ne fac bine si cele care ne fac rau. Nici o porunca nu a fost data de Dumnezeu din alt considerent decat acela ca ne face noua rau. Raul sau binele pe care il fac nu il atinge pe Dumnezeu ci pe mine si semenul meu. Deaceea nu orice imi face placere de moment duce la un mai bine in viata mea. Dumnezeu ne da puterea de autocontrol prin Duhul Sfant. Caci cei ce sunt in Hristos nu mai sunt robi firii carnale, ci traiesc la un alt nivel, spiritual, care este mult superior. In Hristos ai putere de a alege, in lupta dintre carne si Duh, pe Duhul care ma invata tot ce e mai bine pentru mine si imi aduce in minte si inima voia Lui Dumnezeu cea sfanta si perfecta. Deci era o veste buna pentru Felix, dar a amanat si nu a mai venit a doua sansa.
3. Judecata, pentru ca undeva in interiorul nostru avem un mic judecator, adica constiinta, este ceva care mereu ne pune pe jar. Nu dorim sa ne gandim ca cineva ne-ar putea judeca pentru gandurile noastre pe care nici o instanta omeneasca nu ne-ar putea judeca. Totusi intuim ca asta se va intampla si de aceea ne da o stare de neliniste. Pavel a vrut sa ii vorbeasca lui Felix si despre asta, insa el, ingrozit, a refuzat. Daca ar fi avut putina tarie de inima, ar fi auzit cea mai buna veste, si anume ca Cel ce urmeaza sa ne judece, adica Isus Hristos, este si avocatul nostru daca l-am primit ca Domn si Mantuitor prin credinta. Cei ce cred in Isus sunt salvati de mania viitoare a Lui Dumnezeu care va chema pe toti oamenii la judecata. Pentru cei ce sunt ai Lui, judecata este pentru RASPLATIRE, nu pentru osanda. Osanda ramane pentru necredinciosi.
Felix a amanat sa auda cea mai buna predica de frica. Nu a vrut ca Pavel sa-i strice ziua. Nu stia insa ca ar fi urmat sa auda cele mai bune vesti.
