Complicam de prea multe ori viata crestina. Nu sunt, in fond, decat doua reguli de baza: iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau. Iubeste din toata inima ta, cu toata puterea ta, cu tot sufletul tau... nu e o porunca simpla, dar nici complicata, pentru ca dragostea are magia ei, si ne place sa iubim. Il cunoastem pe Dumnezeu? Ce gandim despre El si ce gandim despre cei de langa noi? Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat a lasat cerul in persoana Domnului Isus Hristos, a venit si s-a nascut intr-o iesle saraca si ne-a aratat iubirea suprema murind pe cruce pentru pacatele noastre. Despre asta e vorba de Craciun: despre cat de mult ne-a iubit El si cat de mult il iubim si noi...
Viata ne ofera experiente, ne aduce in preajma prieteni, dusmani, agonie si extaz... Intrebarea se pune invat ceva din toate acestea? Oare vrea cineva in jurul lui un om care a invatat multe din viata si incearca sa impartaseasca ceea ce are? Noi oamenii functionam si dam rezultate in functie de informatia pe care o primim. Hai sa ne incarcam cu frumos, cu bine si Cuvantul Lui Dumnezeu.
O maxima spune ca "Nu vei primi niciodata suficient din ceea ce nu ai nevoie ca sa fii fericit"Eric Hoffer. Cat se alearga dupa lucruri de care, de fapt, nici nu avem nevoie ca sa fim fericiti? Adevaratele lucruri de care avem nevoie nu trebuie in cantitati enorme... Cand cauti fericirea in lucrurile de care, de fapt, nici nu ai nevoie, vei descoperi ca sunt un fel de Fata Morgana.
In Exodul 17:1 citim ca Israel a calatorit in desert potrivit cu calendarul zilnic al avansarii spre Canaan pe care Dumnezeu il stabilise. A calatorit inseamna literal ca ei isi smulgeau zilnic tarusii de la cort, impachetau si mai mergeau o portiune de drum. Au calatorit asa 40 de ani! Zilnic! Si nu au invatat nimic, desi Dumnezeu in fiecare zi dorea sa ii invete Umblarea In Puterea Lui Dumnezeu. Ei au iesit din Egipt prin Puterea Lui Dumnezeu, trebuiau sa calatoreasca prin pustiu si sa ia in stapanire Canaanul tot prin Puterea Lui. Din pacate nu au invatat nimic si au murit in pustiu.
Cateva opriri din Exod in care au fost provocati in diferite moduri de catre Dumnezeu sa creasca, sa se maturizeze si sa cunoasca pe Dumnezeu: 1. Marea Rosie: provocarea Credintei.
Cand au vazut marea in fata si egiptenii in spate au inceput sa strige catre Dumnezeu (nu rugaciuni ci strigate disperate pentru ca erau foarte inspaimantati) si sa se certe cu Moise. Iti imaginezi: se rugau si se certau in acelasi timp. Erau paralizati de frica. Dumnezeu a spus: ce rost au strigatele acestea? Porniti inainte! Asta e solutia! Increde-te in El si da-i inainte cu curaj si marea se va da la o parte din calea ta. Apoi vei canta si te vei bucura! 2. Apele de la Mara: provocarea Inchinarii.
Dupa ce s-au dus 3 zile prin pustiu au ajuns la un loc unde apa era amara si poporul insetat. Ei trebuiau sa mearga cale de 3 zile in desert sa se inchine, parca, nu? In loc de inchinare, au cartit si s-au certat. 3. Pustiul Sin: provocarea Caracterului.
Dumnezeu le-a dat aici mana "ca sa ii puna la proba"... Adunati mana, mancati pana va saturati insa sunt cateva reguli. Nu o lasati pe maine, nu adunati in sabat. Unii nu au ascultat si au lasat pe a doua zi si s-a alterat si a facut viermi, altii au iesit in sabat sa adune. Moise si Domnul s-a maniat pe ei. Pana cand nu vreti sa ascultati, ii mustra Domnul. Pustiul Sin a fost locul unde si-au adus aminte de viata "de huzur" din Egipt. Au uitat nenorocirea in care au fost si si-au adus aminte doar de castraveti si carne. Egiptul parea dintr-odata atragator, desi nu a fost niciodata asa. Dumnezeu le-a plouat bunatate din cer, bunatate care ii indemna la pocainta. N-au priceput insa... Au murit multi acolo :( 4. Pustiul Sinai: provocarea Credinciosiei.
Moise se duce pe munte cu Domnul. Domnul se pregatea sa locuiasca intre ei. I-a dat lui Moise designul cortului in care avea sa locuiasca slava Lui. Moise intarzie, poporul se plictiseste, Aaron este un lider slab si de-aici toata povestea din care vedem necredinciosia lui Israel. Isi fac un idol, un vitel si il inlocuiesc pe Yahve. N-au invatat nimic din nou. Moise isi ia cortul lui si il muta in afara taberei si acolo se intalnea cu El. Dumnezeu nu mai putea locui in tabara, ca sa nu ii distruga pe toti. Iti poti imagina dezamagirea Lui Dumnezeu? Tocmai cand se pregatea sa lase cerul si sa locuiasca in mijlocul lui Israel, ei l-au abandonat si l-au inlocuit cu un vitel de aur!! Tragic.
Dumnezeu a vrut sa ii creasca pentru a umbla in puterea Lui. Ei nu au vrut. Au murit in pustiu. Nu si-au implinit menirea. Nu au vazut Canaanul. Dumnezeu a continuat sa reverse bunatatea Lui din cer, papucii nu li s-au rupt, etc... insa ce folos? Au fost o generatie pierduta pentru ca nu au vrut sa creasca.
Scoate-ti zilnic tarusii de la cort, invata in fiecare zi CARACTERUL, INCHINAREA, CREDINTA SI CREDINCIOSIA si altele, pentru ca vine o zi cand se va zice: Iata cortul Lui Dumnezeu cu oamenii! Atunci vom intarii tarusii cortului, vom intinde corzile pentru ca e un cort etern atunci cand timpul va inceta sa mai existe!
